manifest asupra perceptiei

Vrem sa vedem omul dincolo de eticheta.Vrem sa comunicam fara dorinta de a demonstra ci pentru a afla.Vrem oameni dezbracati de inhibitii.
Nu mai vrem zambete false.Vrem sa inlocuim zambetele fortate de politete, zambetele parsive care au ca scop obtinerea de favoruri, zambetele arogante si pe cele stanjenite cu zambete reale, acele zambete pe care nu ni le propunem si asupra carora nu avem control.
Vrem sa redescoperim orasul in care traim, excluzand ceea ce ne displace si observand mai degraba ceea ne atrage atentia intr-un mod placut.
Vrem sa ne minunam de tot ceea ce ne inconjoara, sa privim mai des norii la apus, sa ne privim mai des in ochi fara sa ne jenam, sa raspundem atunci cand suntem intrebati ceva, sa ne oprim din cursa nostra nebuneasca atunci cand cineva are nevoie de indrumari
Vrem sa nu mai facem judecati de gust bazate numai pe modul in care percem noi frumosul...nu exista oameni penibili, urati, prosti... exista doar oameni complexati, neincrezatori in propriile puteri, defavorizati, oameni speriati care apeleaza la randul lor la tot felul de meschinarii pentru a se proteja in fata atacurilor
 celorlalti.
Pledam impotriva vitezei de orice fel. De ce sa ne imbulzim in autobuze si sa stam la rand la intrare in metrou sau pe scarile rulante?de ce sa plecam cu masina personala si sa ramanem de fiecare data blocati in trafic?Pentru ca aerul pe care il respiram e insuportabil si vrem sa ne petrecem cat mai putin timp afara?Cum ar fi sa vrem sa ne petrecem mai mult timp afara si sa nu mai facem ca aerul sa fie insuportabil?De ce sa mancam pe fuga cand gatitul in sine ar trebui sa fie o placere?
Vrem oameni relaxati si frumosi, oameni care nu-si varsa frustrarile unii pe altii.Oameni care acorda prioritate, care nu se cearta la cozi, oameni care nu se insulta si care nu profita de slabiciunile celorlalti.
Vrem oameni care sa nu se calce in picioare in urmarirea atingerii telurilor lor marunte si lipsite de orice sens.Vrem oameni care se gandesc mai putin la viitor.Nu vrem oameni care traiesc in scopul vietii.Vrem oameni care traiesc pur si simplu, care sunt "ïn viata".
Vrem sa ne aruncam mastile.Ne-am saturat de roluri...ne-am saturat sa nu stim niciodata in cine putem sa avem incredere si in cine nu.Ne-am saturat sa jucam atatea roluri pana in punctul in care nici noi nu mai stim cine suntem.
In loc sa muncim atat pentru a ne oferi confortul dorit in custile create de noi, vrem confort in natura.Vrem parcuri, biciclete, mai multi copaci si mai putine magazine!!Vrem sa renuntam la aparente.Vrem haine si incaltaminte  in care sa ne simtim bine.Vrem sa traim simplu si frumos
Nu vrem sa fim toleranti prin lege.Vrem sa acceptam pur si simplu diferentele dintre noi si sa le depasim.Vrem sa ne bucuram de diversitate.
Si vrem ca in loc sa fim molipsiti de nemultumirile altora sa-i molipsim  noi prin propria noastra pofta de viata.Nu e nevoie de mult, e nevoie de tot.Dar important e ce intelegem prin "tot" .

De ce suntem capabili?

 In Panduri, unde am stat anul trecut, apreciam grosimea peretilor si faptul ca geamurile erau amplasate atat de sus incat nu vedeam nimic altceva decat cerul.Iar usa era un rabbit hole in care ma retregeam, stiind ca sunt "acasa" intr-un alt sens al cuvantului:).

Cand am ajuns prima oara aici eram absolut fascinata de faptul ca pe vizor vad strada si oamenii, iar pe geam vad din nou cerul, dintr-o alta perspectiva...inclinata.Avantajul, cand stai la mansarda este ca desi auzi constant vocile trecatorilor, masini mici,tiruri sau motoare, caini si alte vietati, contactul ramane unul indirect pentru ca nu poti stabili un contact vizual cu nimic din ce-i in exterior..Iti poti doar imagina, dar esti oarecum rupt de realitatea "reala".Mi-am petrecut mult timp in casa, in general imi petrec mult timp in casa pentru ca afara este mereu ceva ce ma nemultumeste.Niciodata nu am stiut ce e mai exact.

   Am crescut crezand in povesti.Nu crezand in sensul de  le lua ca pe niste adevaruri incontestabile.Adica stiam si la 3 ani ca barbatul imbracat caraghios care statea in fata mea era nimeni altul decat tatal meu.Nu am crescut crezand ca Mos Craciun, Barza, Iepurele de Paste sau chiar D-zeu ar exista cu adevarat.

Dar atunci cand nu existau raspunsuri inventam eu unele.Astea era povestile in care credeam.Imagini, cuvinte, versuri, legende, adunate intr-un puzzle mare creat de mine. Si astfel lumea din jurul meu incepea sa prinda contur.Reinventam lumea in care traiam pentru ca niciodata nu eram multumita de ceea ce mi se releva.

De asemenea nu mi-a placut niciodata sa invat.Mi-a placut in schimb sa descopar.Iar acum cand fluxul informatiei este aproape nelimitat observ cu stupoare cum oamenii nici macar nu isi mai permit luxul de a invata pentru ca nu mai este timp de asa ceva.Viteza cu care schimbarile survenite la nivel mental, social, colectiv or individual afecteaza perceptia este absolut incredibila.Nu mai e timp de specializari in niciun domeniu.Lumea din jurul nostru se schimba si trebuie sa tinem pasul cu ea, caci valorile si modul nostru de a ne organiza vietile devin invechite, daca nu chiar ridicole.

Psihanaliza dezvoltata de Freud a fost initial folosita pentru a manipula masele, asemenea marilor religii.Oamenii, a trebuit sa fie mereu tinuti in frau pentru ca erau si inca par sa fie incapabili de autoguvernare.Insa...de ceva vreme incoace religiile si mai exact vechiile mituri abandonate si mai apoi uitate pe rafturi prafuite, revin in vietile noastre pentru a facilita aceasta auto-psihanaliza care pare sa capete amploare printre oameni, printre oamenii nemultumiti de acel ceva pe care nu-l pot inca numi.

Dupa un secol de ateizare in randul intelectualilor se naste un nou val de spiritualitate la nivel global.Si zic global pentru ca s-a ajuns sa fie inglobate la propriu religiile, culturile, filosofiile, traditiile practicate de veacuri pe tot cuprinsul mamei terra:).Chit ca-i vorba de fatidica data 21 decembrie 2012, de New Order si alte teorii ale conspiratiei(cu toate ca New Order a devenit intre timp realitate),de criza economica sau de frica unui al treilea razboi mondial oamenii incep sa simta o agitatie launtrica, incep sa-si puna intrebari si sa se lupte cu proprii demoni.Oamenii incep sa creada ca ei sunt unicii responsabili si ca numai prin ei se poate schimba ceva.Nimic nou sub soare...asta incercau sa ne-o spuna si existentialistii de ceva vreme, insa e lesne de inteles de ce intr-un secol atat de turbulent ca sec. 20 nimeni nu avea timp, capacitatea de intelegere ori dorinta de a intelege niste nonsenuri exprimate prin arta, filosofie si literatura.

  Ceea ce se intampla in momentul de fata poarta si un nume si mai exact New Age.Aflasem de New Age pe la 13,14 ani, dar atunci nu intelegeam decat ca's a bunch of hippies care abereaza frumos despre Univers, conexiuni, natura si asa mai departe.Nu vedeam New Age-ul ca pe un tot cuprinzator.Il incadram in categoria religiilor si nimic mai mult.Ei bine se pare ca acest New Age este chiar un mod de viata.O filosofie, un mod de organizare sociala inedit, o religie a religiilor si ca oamenii tind sa adere la aceasta era noua fara sa li se spuna ce trebuie, cum trebuie si de ce trebuie.Este un proces care desfasoara ,asa cum este si firesc, treptat si asta pentru ca oamenii par sa se fi saturat de lideri de orice fel, mai ales de asa zisii lideri spirituali.

 Cert este ca ne temem in continuare.De nou, de neant, de lipsa dovezilor stiintifice, de ceea ce ne rezerva viitorul, de oamemni si de noi insine.Zilele trecute m-am surpins pe mine umbland prin casa, speriata, cu un cutit in mana.Eram singura si auzisem  un zgomot ciudat.Evident ca primul gand a fost "oare am incuiat usa?" asa ca am iesit din camera cu venele zavcnidu-mi in tample ca sa ma asigur ca nu a intrat "necunoscutul" in cusca mea.Apoi m-am oprit si am bufnit intr-un ras isteric.Nu mai puteam sa inteleg nimic.Nu puteam sa inteleg cum unui om poate sa-i fie atat de frica de un alt om.Nu imi era mai degraba frica de proprii demoni si de imaginatia-mi bolnava care inventa diverse scenarii ingrozitoare in care urma sa fiu omorata, violata, torturata sodomizata, ciopartita etc...?In fond si la urma urmei luasem in mana un cutit, pregatita fiind sa-mi ciopartesc la randul meu adversarul pentru a evita sa las acele scenarii sa devina realitate.Si daca la randul lui, un hot ratacit s-ar fi inarmat cu un cutit pentru a scapa de o eventuala amenintare venita din partea proprietarului?Caci cea mai "normala" reactie este sa spui "suna la politie!! acum" in timp ce-ti ti indreptat cutitul inspre infractor.De ce sa nu il intrebam "ce anume doresti?"..."televizorul?foarte bine, oricum as fi vrut sa scap de el...hai sa te ajut sa-l cari pana la masina".nu are fi foarte cul?:))

Bucurestiul pe timp de furtuna mi s-a dezvaluit gol si infricosat de ceea ce nu poate fi nicicum controlat.Un vant care sufla cu bestialitate nu poate fi amenintat cu un cutit.Am vazut atunci un bucuresti cu chip uman, vulnerabil, dornic de a fi in siguranta, de a fi protejat si ajutat de o forta supranaturala ca sa faca vantul sa inceteze, copacii sa-si incordeze radacinile si apele sa se scurga in canale, lacuri si rauri.Brusc, bucurestiul incetase sa mai fie a adunatura de betoane,plastic si rugina.Era o casa.Casa a milioane de oameni.

si ma gandeam asa...la cate ar putea crea oamenii astia daca si-ar pune mintea si mainile la contributie.

sa fie oare adevarat ca noi cream realitatea in care traim?suntem oare prinsi intr-o dimensiune care poarta numele de timp?chiar avem de ales intre new order sau new age?this is complete madness..dar intre timp..

sa intram pret de cateva minute in Templul Umanitatii

cei care au realizat a "opta minune a lumii" nu erau nici arhitecti, nici ingineri..nu erau nici macar artisti.

este practic facut de noi, de noi toti.

Au reusit sa construiasca mai apoi o ditamai comunitatea, cu propria constitutie, propria moneda si Universitate.

Interesata fiind de societatile alternative am vrut sa aflu mai multe detalii.Creanga le-a gasit:)iar printre ele erau si pareri pro si contra.
Cei care sunt contra sustin ca oamenii astia sunt brain-washed(si daca ar fi asa...in fond si la urma urmei cine naiba nu e) si ca fondatorul 
comunitatii e un dictator( a absurd de vreme ce poti pleca oricand de acolo).
Plus ca multi se legau de faptul ca nu aveau autorizatie atunci cand au inceput constructia:)).really now.
they are evil because they didn't get permission from the mayor.buhuhuhu

Oricum cel mai interesant este faptul ca toata lumea de acolo este constienta ca asta este un "experiment social"
menit sa gasesca solutii pentru comunitatile viitorului.Numai ca ei nu fac parte dintr-un exepriment ca niste cobai.
Ei la randul lor experimenteaza.ei la randul lor vor sa inteleaga ce anume functioneaza si ce nu intr-o comunitateEvident ca s-ar putea
sa esueze sau poate au esuat deja si nu vor sa ne spuna:))
.sau, s-ar putea sa le iasa..asta ar fi adevaratul miracol...zic.

pentru cei interesti...sunt destule clipuri pe youtube.si sunt muulte alte comunitati de genul:).just check them out.


ps:1;25..ce amuzant.cand scriam treaba asta chiar ma luam in serios.cred ca m-am uitat prea mult la spiralele din monitor.zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz
sau poate am fost posedata de spiritul lui Oreste:))

And so it begins

"Saudi Arabia gives Israel clear skies to attack Iranian nuclear sites"

 http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/middle_east/article7148555.ece

hai sa ne detasam o clipa si sa privim totul din exterior, ca si cum ne-am uita la o tragi-comedie in care noi jucam rolurile principale.Hai sa aruncam o privire restrospectiva si apoi sa ne uitam la stadiul in care s-a ajuns in acest secol al fluxului informatiei si al globalizarii.Ei bine ?Ce vedem?Vedem statui cu trup de om.Vedem oameni care se studiaza pe ei insisi.Vedem ca tot ce se intampla in momentul de fata are ca scop aflarea unui alt "adevar" cu privire la natura umana.Ne vedem pe noi in tot si in toate.Oamenii..acesti mici dumnezei ce creaza necontenit vrute si nevrute.Fiinte confuze ce-si inventeaza scopuri marete.Prinsi in istorie si privind spre viitor.Cum va fi?Cum a fost?Va fi cum a mai fost?Va fi mai bine sau mai rau?Va invinge stiinta sau religia?Cine are dreptate si cine nu?Pe cine sustinem, cu cine ne identificam?Suntem unici, dar construiti dupa tipare.Vrem sa fim o mare familie, dar vrem sa ne pastram si culturile , creatiile noastre de veacuri.Modul in care am cazut cu totii de acord ca trebuie sa gandim si sa actionam.Imoral si ilegal.Traditii si superstitii.Ce e bine si ce e rau

sa recapitulam:

ne-am nascut(cum asa?pe noi insine?)

Am crescut.Am mers la scoala.Am inceput sa simpatizam si sa antipatizam.Am devenit rautaciosi cu cei diferiti fata de noi.Ne doream sa fim intr-un anume fel.Nu asa pur si simplu, ci sa ne jucam rolul vietii."Ce o sa te faci cand o sa fii mare?"Inca ne mai permiteam sa visam si ne doream sa fim ca aia de la televizior.Trebuia sa alegem sa reprezentam un tip uman si ne doream sa epatam.Sa fim amuzanti si "de gasca".Faceam liste de prieteni si ne mandream cu ele.Am crescut.A venit momentul sa fim testati riguros.Familia avea asteptari.Familia vroia la randul ei sa se mandreasca cu reusitele odraslei.Ne-am dezvoltat spiritul competitiv.Desi pt noi nu conta, familia continua sa ne compare cu "x" si "y"."x" era de rau...nu am fi vrut sub nicio forma sa fim "x" pentru ca pe "x" trebuia sa-l dispretuim."y" era target-ul.Dar era atat de greu sa-l imitam pe "y" incat am ajuns sa-l uram, stiind ca nu vom fi niciodata el.Incepeam sa intelegem ca totul are un pret.Inca nu stiam ce inseamna "dependenta de bani", pentru ca nu ne puneam probleme de genul.Avea Familia.Familia muncea pt banii aia, dar era ceva firesc.Adica..toata lumea muncea.Am crescut.Am continuat sa fim testati...se decidea viitorul nostru.La birou sau la sapa?Cu totii ne doream "la birou" pt ca asta insemna sa fii important.Sa contezi.Sa fii admirat si respectat."Ce o sa te faci cand o sa fii mare?" a fost inlocuit cu "la ce facultate dai?".Inca ne permiteam sa visam si ne doream sa fim ca aia pe care ii admira familia.Am crescut.Eram virgini si era o rusine.Sexul vindea.Sexul era important.La televizor toata lumea facea sex si noi continuam sa ne uitam la televizor.Incepeam sa intelegem cum sta treaba.Stiam ca trebuie sa o facem cu orice pret caci altfel ajungeam ca aia din filme de care se face misto.Am fi fost frustrati si anxiosi tot timpul.Cu cat am fi amanat mai mult cu atat mai greu ne-ar fi fost sa o facem pt ca ar fi fost o rusine din ce in ce mai mare.Am facut-o.Nu am inteles nimic, dar stiam ca e un must do.Am scapat de o grija, dar acum trebuia sa tinem cu dintii de cel de langa noi.Devenea al nostru si ca sa ramana al nostru trebuia sa continuam sa facem sex "cel putin de 3 ori pe saptamana" pt ca asta insemna sa ai o relatie sanatoasa.Dar nu eram tot timpul multumiti.Pentru asta aveam nevoie de prieteni care sa ne asculte si sa ne sustina mereu.Ni doream subiectivi si asteptam un feedback satisfacator.Il primeam si credeam mereu ca avem dreptate.Incepeam sa contam pt noi insine din ce in ce mai mult.Ego-ul capata proportii.Ego-ul parea sa plesneasca si nu ne mai incapeam in piele.Doream in continuare sa epatam.Deveneam cameleonici ca sa nu plictisim audienta.Ne luam o oglinda mare si ne puneam bine la punct, dar parca ne-am fi dorit sa aratam altfel.Sa aratam ca aia despre care toata lumea vorbeste.Ca aia pe care vrea sa o futa orice barbat, ca ala pe care nu poate sa-l aiba orice femeie.Investeam in artificii, dar nu ne iesea nicicum.Devenea frustrant.Ne vedeam urati si neinteresanti.Schimbam look-ul.Crescusem.Din punctul asta incepeam sa imbatranim si trebuia sa ne agitam sa punem totul la punct pt batraneturi.Stiam ca o sa avem nevoie de o pensie mare.Stiam ca trebuie sa facem alegerea corecta.Sa facem ceva "de viitor".Continuam sa studiem.Stiam ca nu e momentul sa ne gandim la insuratoare pentru ca inca mai construiam edificiul carierei.Cunosteam oameni noi, dar parca totul continua sa ne fie familiar.Purtam discutii de interes general si ne doream sa fim informati ca sa participam activ la discutii.Trebuia sa contam.Terminam facultatea si ne panicam.Nu stiam daca nu cumva ne-am pierdut 3 ani din viata invatand si memorand ceva care nu are nicio legatura cu noi.Nu mai aveam timp de pierdut.Imbatraneam.Trebuia sa ne grabim...sa ne dam licenta, pt ca fara nu s-ar fi putut(daca s-ar fi putut sa avem chiar doua diplome era perfect..da na..am fost prea lenesi).Regrete si din nou panica.Ce urma?Cum adica?Interviurile normal.Unii ajungeau unde credeau ca vor sa ajunga.Intr-o corporatie mare, bogata si frumos ambalata.Daca noi nu reuseam ne pica cerul in cap.Mai incercam.Eram disperati.Am fi facut orice numai sa simtim ca facem ceva, ca Familia sa stea linistita.Intr-un final ne angajam si rasuflam usurati.Ne comparam programul de munca si salariul.Ne umflam in pene.Seful nostru era un fel de "x" pe care il dispretuiam, dar nu conta de vreme ce eram platiti.Ne doream sa ne vindem scump pt ca totul in lume avea o valoare si acea valoare era masurata in bani.Dar evident ca il invidiam in continuare pe "y".Era mai implinit decat noi.Era avocat.Nici nu am fi presupus ca e la fel de nefericit ca si noi.Cum adica?Castiga mai mult.Unii aveau noroc, altii aveau pile.II invidiam si pe aia, desi pe fata noastra era paralizat un zambet fortat, ca sa nu lasam de inteles ca suntem vulnerabili.Si apoi?Apoi faceam pe dracu in patru sa ne luam un apartament.Criterii:zona, spatiu, confort.Un apartament pe masura noastra, dupa chipul si asemanarea noastra.Ne imprumutam si deveneam deveneam astfel sclavii banilor.Nu aveam de ales.Trebuia sa ne agitam in continuare sa ne pastram locul de munca si, de ce nu, sa avansam.Imbatraneam.Panica.Inca nu ne gasisem pereachea.Aia cu care faci copii ca sa fii sigur ca neamul tau va continua sa existe si sa conteze.Intr-un final rusuflam din nou usurati.Aveam verigheta pe deget, deci eram normali.Cetateni cu drepturi depline, integrati pana-n maduva oaselor in societate.Familia ne urmarea evolutia.Credeam ca am reusit, dar parca continuam sa fin nemultumiti de ceva..nici noi nu stiam exact de ce.Realizarile noastre starneau invidia altora mai putin norocosi, talentati, destepti si frumosi decat noi.Ne umflam din nou in pene desi l-am fi calcat in continuare in picioare pe "y".Faceam copii si credeam ca stim cum sa-i crestem.Doar citeam reviste si ne uitam la televizor.Ce ar fi putut sa fie atat de dificil.Nu trebuia decat sa urmam pasii prestabiliti.Copii cresteau si noi imbatraneam.Ne-am fi dorit sa avem mai mult, dar na...asta era situatia si trebuia sa o acceptam.Faceam parte din diverse grupuri si grupulete si statisticile ne incadrau in diverse categorii. Cu toate astea continuam sa fim unici si nimic nu conta mai mult decat noi insine.Imbatraneam si apelam din nou la artificii.Ne acopeream ridurile si ne imbracam dupa trend ca sa nu parem depasiti de vremuri.Tehnologia era prietenul noastru cel mai bun.Aveam electrocasnice de toate soiurile, scopul lor fiind sa ne usureze viata.Tineam garantiile intr-un sertar laolalta cu celalalte hartii si hartiute care ne controlau viata.Facturi, acte, documente care sa ateste faptul ca traim.Vedeam cum dupa cativa ani masina de spalat, in care am investit bani buni, se strica.Deveneam constienti de propria efemeritate.Ne panicam.Timpul incepea sa ne preseze.Cursa contracronometru.Copiii erau deja mari si singurul lucru care ne mai ramanea de facut era sa le urmarim evolutia si sa ne mandrim cu ei.Nu am fi putut accepta un esec.Pentru ce am mai fi trait atunci?Am fi ajuns de rasul lumii(impropriu spus "lumii"..mai exact a rudelor, vecinilor si a altor cunoscuti.)Eram posesorii a 2 sau 3 vicii, dar ne rusinam si mereu incercam sa ne lasam ca sa nu ne judece nimeni.Aveam o casa, o masina, o pensie acceptabila si copii mari care mergeau pe drumul nostru.Rasuflam usurati.Incepeam sa ne gandim la testament.Am fi vrut sa lasam o mostenire mare ca sa se minuneze vecinii.Faceam topuri de preferinte sa stim cui ii lasam ce.Priveam in urma si parca totul parea desprins dintr-un film.Parea sa fie povestea altcuiva.Eram batrani si sleiti de puteri.Copii nu ne mai vizitau asa de des pentru ca aveau si ei vietile lor.Cata impertinenta.Cand te gandesti ca i-am crescut si am avut grija de ei, ca mai apoi sa ne rasplateasca cu aceasi moneda.Si noi i-am sters pe ei la fund.Si noi i-am intretinut.Eram singuri si asteptam sfarsitul.Eram speriati si il cautam pe Dumnezeu.Recapitulam.Am fost niste oameni buni?Sau nu?Am avut mereu dreptate?Am gresit fata de cineva?Niciun raspuns.Cel de langa noi, cu care pusesem bazele familiei(un fel de asociat) parea sa fie nimic altceva decat un strain.Ne plangeam ca au trecut atatia ani si inca nu reusise sa ne cunoasca.Ne-am privit in oglinda.Nu ne-am recunoscut nici pe noi.Eram batrani si uzati.Stiam ca nu o mai ducem multa vreme si garantia expirase inca de la primul rid.Muream si nu ne pasa.Oricum nu mai ramasese nimic de facut.Nepotii?Aveam incredere in copii ca vor avea grija sa-i duca pe acelasi drum.Drumul.Am ajuns la capatul lui.Nimic spectaculos.Fara artificii, fara jocuri de lumini.Am deschis usa si am mai privit o data in urma.Nimic spectaculos, fara artificii fara jocuri de lumini.Inainte sa pasim afara ne-am intreabat cum ar fi fost daca am fi ajuns ca aia de la televizor, fara sa presupunem o clipa ca si ei erau la fel de nefericiti.Cum adica?Ei aveau parte de artificii, de jocuri de lumini.Am rasuflat usurati, sau cel putin asa am vrut sa credem.Nici in ultimul moment nu vroiam sa acceptam ca in tot timpul asta nu faceam decat sa oftam.Incotro?Acum putem sa ne relaxam in Rai...concediul etern.Sa speram ca pun si umbrelute la cocktail.

...si in tot timpul asta sefii de stat arunca cu bombe dintr-o parte-n alta.Ca na.Avem un drum de pastrat, culturi de conservat si valori de salvat. 

"we are monkeys running in circles"

Aberatii nocturne culese din cufarul cu povesti:) part V

 Punctul "X"

  Inca de mici ne blamam parintii ca mai tarziu sa ne blamam conducatorii,sa blamam regimul,sistemul,religia,cultura si pe toti cei ce devin impedimente in calea realizarii scopurilor noastre marunte.Zic marunte caci ideea de individualizare a fost prost inteleasa in contextul in care s-a revenit la o tema de meditatie a secolului 16 si care initial avea ca scop reintoarcerea la sine prin reforma religioasa.(distantarea de biserica care devenise mai mult un loc de socializare decat un lacas sacru;eliminarea icoanelor care nu facea decat sa umanizeze divinitatea)

  Totul s-a denaturat in momentul in care  ’’calitatea cu care iti traiesti singura viata’’ la care ai acces tu ca si muritor a fost data de lux,de luxul de a te simti protejat prin intermediul bunurilor materiale

  In contextul istoric in care  plasam actiunea este lesne de inteles de ce oamenilor le-a fost mai la-ndemana munca fizica in detrimentul celei care intretine psihicul, caci o buna parte din timp doar clasele privilegiate erau cele ce aveau acces la studiu.

  Privati fiind de avantajele oferite de invatatura,toata bogatia lor, si singura pe care o cunosteau de fapt, era aceea materiala,cea perceptibila,confortul la care marea majoritate nu avusese acces niciodata.Astfel ca prin aceasta revolta a celor damnati de a-si mentine conditia inferioara din generatie in generatie si prin imboldul dat de acest proces de individualizare a luat nastere burghezul al carui singur scop era acela de a obtine, pe diverse cai, banii necesari pentru a-si oferi un statut sus-pus in societate,pentru a fi asemenea nobilului,numai ca lipsit de sangele albastru.O data cu revolutia industriala aceasta calitate data la inceput de esenta valorilor morale s-a transformat treptat(un punct de plecare ar fi ideologia protestanta) in dependenta de utilaje si ustensile,obiecte diverse folosite in scopuri si mai diverse,toate aparent capabile sa-ti usureze si imbunatateasca viata calitativ.Calitate prin cantitate.Se credea(si inca se crede probabil) ca prin multa munca poti sa-ti oferi luxul de a nu mai munci,fara sa realizeze cei mai putin norocosi ca daca nu aveau parte de o marire brusca si consistenta a capitalului nu vor fi facut decat sa ajunga sclavii obiectelor pe care le poseda,posesii pe care si le-au permis doar facand sacrificii si pentru care vor fi  nevoiti sa continue sa munceasca intr-un ritm alert numai pentru a le intretine.

Si iata cum omul, scapand din sclavie, redevine slav din propria-i vointa.Si asta pentru ca nu ne putem opri din "vrut".

  Sa nu uitam insa ca facem parte dintr-un tot unitar si ca elementul slab,bolnav, se raspandeste cu usurinta in intregul organism social.Astfel ca imbunatatirea lumii in care traim nu este posibila decat printr-o regenerare personala,printr-o purificare nu a trupului ci a constiintei de sine.Poate nu pare cea mai buna dintre realitatile posibile, dar cred ca este singura in care putem momentan sa fim,este realitatea nu aleasa de individ ci de noi toti prin fiecare alegere aparent nesemnificativa pe care o luam.Este o reactie in lant care a pornit din punctul X si care se deruleaza ciclic fara limite spatiale si temporale..punctul X fiind Big Bang-ul,  Creatorul omnipotent si omniprezent reprezentat de D-zeu sau Diavol;alfa si omega;ying si yang;protoni si neutroni  sau poate fi chiar constiinta de sine care a dat nastere personei si umbrei, iar universul nu-i decat un creier mai mare:))

 Prin “fructul interzis” ne-a fost oferita cunoasterea,bucuria de a trai.Noi am ajuns insa ca prin cunostere sa expunem holograma marului intr-un muzeu.

Suntem sau nu sortiti autodistrugerii?

 Asta depinde numai si numai de noi pentru ca putem alege intre a accepta orbeste un adevar ce ne e la-ndemana si ne ofera iluzia ca suntem ocrotiti de o fiinta divina care are un plan la fel de divin pentru fiecare om in parte,sau putem sa alegem sa orbecaim prin subconstient pana vom ajunge in punctul X si vom deschide usa ca sa vedem ca dincolo de ea nu se afla decat imaginea noastra reflectata intr-o oglinda. 

 Opera de arta nu este nicidecum maretia Universului si frumusetea naturii ci este  modul in care ne zbatem intre agonie si extaz,iar valoarea este data tocmai de faptul ca asta ne face umani si ca noi habar nu avem de nimic.

 Oricum esential este sa nu il inlocuim pe barbosul atotstiutor nici cu barbosul intelept ce practica alchimia si cu atat mai putin cu barbosul ochelarist care gandeste in sistem binar.Pentru ca adevarul s-ar putea sa fie “within ourselves”.

 Dar orice alegere vom face ar trebui sa priviim rasaritul si apusul amintindu-ne importanta Soarelui fara de care nu am fi ajuns sa ne minunam de complexitatea Universului si a sinelui.

 Noaptea sa ne odihninm trupul si mintea ca dimineata sa ne amintim ca suntem vii.

Aberatii nocturne culese din cufarul cu povesti:) part IV

In cautarea fericirii

Dar cum ramane cu traitul in sine?Cu savurarea fiecarui moment?Cu trairea din plin pana si a  suferintei care totusi ne face sa ne simtim atat de vii?Preferam sa ne ocupam timpul cautand sa ne satisfacem dorintele,mofturile cu orice pret crezand ca doar asta ne poate oferi fericirea mult visata.Astfel ca scopul in sine devine indeplinirea scopului.Vrem doar sa reusim.Suntem obsedati de reusite.Am vrut,am obtinut-am.In cautarea fericirii depline ajungem sa ne exageram starile,sa dramatizam nereusitele si sa fim vesnic nemultumiti de reusite,stiind ca tot timpul e loc de “mai bine”.Poate doar daca am reusi sa alegem incertitudinea totala in detrimentul credintei ca stim, atunci,si poate doar atunci am invata sa traim fara sa mai privim atat in viitor invocand trecutul.

Suntem asemenea turistului nemultumit de habitatul sau care isi ia lumea in cap si pleaca in dorinta de a explora alte meleaguri fara sa aiba curiozitatea de a cunoste inainte propriul habitat in intregime.ne bazam atat de mult doar pe ceea ce este vizibil si ne aventuram in necunoscut incercand sa depasim tot mai mult limitele Universului observabil in speranta ca la un moment dat vom intelege legile fundamentale.Dar poate ca noi nu functionam in intregime pe baza de legi.in matematica nu ar trebui sa existe erorile ce cauzeaza imprevizibilul,iar la acesti “paraziti cosmici”  se mai adauga si erorile inerente,de metoda si de rotunjire care in viitor vor putea fi eliminate ,dar care nu vor solutiona problema haosului.Dar daca aplicam ideea de bine sigurantei(armoniei) si ideea de rau incertitudinii(a haosului) atunci Universul poate sa fie reprezentat la o scara redusa prin mintea umana care este atat sub forma materiala-creierul cat si sub forma imateriala-constiinta de sine alcatuita din constient(lumina) si subconstient(intuneric).Astfel ca ideea de bine nu poate exista fara ideea de rau.Secretul este nu sa incercam sa o eliminam pe una din ele ci sa le facem sa se anuleze reciproc.Echilibrul care este dat si de aceste functii ale creierului care sub influenta compusilor psihoactivi ne dezvaluie realitatile impreceptibile si ne induc stari de euforie coplesitoare urmate de depresie si pustiire “sufleteasca” inimaginabila.tocmai de aceea ar trebui sa scapam de obsesia de a elimina negativul si sa intelegem ca acest lucru nu este posibil.Si totusi...De ce vrem atat de tare armonie?daca ar fi trebuit sa invatam ceva din istorie ar fi tocmai faptul ca trecutul dupa un timp se deformeaza,ca uitam esentialul si ca ajungem sa repetam greselile la nesfarsit.Cat de usor ne va fi sa savarsim pacatul pentru a doua,treia,patra oara.Ne vom plictisi de perfectiune,fericirea isi va pierde din nou sensul in lipsa suferintei la fel cum pacea nu ar reprezenta nimic fara razboi sau cum un Gandhi nu ar mai conta fara un Hitler.

Mai trist e ca desi ne aruncam bolnavii si criminalii in temnite noi vom continua sa ne facem rau unii altora. acest imprevizibil de care ne temem atat de tare ne face sa ne pierdem controlul atunci cand ne pune in situatii extreme. Si nu imprevizibilul in sine ci teama fata de el va reusi sa scoata mereu la iveala umbra subconstientului si oricate porunci am cunoaste si respecta si oricat de amenintatoare ar fi legislatia fiecare individ in parte este un potential criminal.iar aceste reactii sunt determinate tocmai de materialismul excesiv care ne da senzatia ca fericirea si siguranta sunt intretinute de posesie.in fond si la urma urmei omul nu este decat un pradator lacom si in acelasi timp un animal speriat intr-un continuu conflict cu toti si tot ceea ce ar putea sa atace princiiple pe care le poseda,credintele,valorile,proprietatile alcatuite in mare masura din obiecte inutile dar din pacate si din fiintele vii care pana la urma sunt cea mai de pret posesie a individului.Devenim astfel titulari cu drepturi depline prin sfanta ceremonie matrimoniala,apoi devenim parinti si toata viata noastra se invarte in jurul acestui nucleu de posesii si toata viata ne-o traim speriati ca am putea pierde ceva din ce avem,acel ceva care ajunge la un moment dat sa se confunde cu noi,acel ceva care ajunge sa ne defineasca.Iar atunci cand ne aparam sau atacam evitam pe cat putem raul fizic pentru ca stim ca orice dovada de incalcare a conduitei ne va priva de libertate,iar posesiile noastre vor ramane nesupravegheate.Insa nimic nu ne va impiedica sa apelam la atacurile psihologice care nu se vindeca asemenea unei rani.Din nesiguranta,din frustare,de teama vom apela la cea mai puternica si periculoasa arma si vom incerca sa-i daramam pe cei ce par mai puternici facandu-i sa se simta asemenea noua.Nesiguri,amenintati si singuri in fata imprevizibilului.Ne folosim de masti pentru a convinge si pentru a ne intregra in societate si ne straduim ca reflexia noastra in ochii privitorului sa fie una impozanta,care sa intimideze sau sa atraga,care sa starneasca curiozitate sau pur si simplu dezgust,pentru ca asa cum am ajuns acum sa ne cream realitati virtuale diferite,am reusit de-a lungul istoriei ca prin comportament si atitudine sa ne folosim de diverse personaje in functie de contextul dat. 

Dintodeauna nemultumiti si nesiguri dorindu-ne tot mai mult dar de fapt avand tot mai putin,crezand ca intelegem tot mai mult dar de fapt ajungand sa nu mai intelegem nimic.

Aberatii nocturne culese din cufarul cu povesti:) part III

Cum a fost la inceput?Haos in armonie sau armonie in haos?

  Cert e ca acum tot ce ne dorim este  sa detinem controlul absolut,sa eliminam imprevizibilul si sa transformam haosul in armonie.Problema e ca noi facem greseala de a ne limita capacitatea de intelegere la nivelul senzorialului si a dovezilor materiale.Ne-am anulat prezentul fiind prinsi mereu in trecutul istoric si incercand sa ne influentam viitorul alergand dupa himere.Privitul inapoi ne-a dat iluzia perfectionarii prin simpla evitare a greselilor facute de stramosi fara sa ne dam seama ca in esenta suntem aceasi. Dar cum putem noi crea o lume perfecta atata timp cat constiinta in sine este departe de aceasta perfectiune?si de ce ne-am dori totusi o lume perfecta?Ce este de fapt binele si ce este raul?Acum pare sa fie doar o modalitate de control asupra societatilor in continua dezvoltare,raul fiind revelat prin interdictie.dar cum s-au manifestat oare la inceputuri?si de ce primul pacat este cel savarsit de Adam si Eva?Nu ar fi normal ca pacatul originar sa fie de fapt introducerea bug-ului in sistem?nu a fost oare prima forma de manifestare a raului tocmai actul ingradirii unei libertati? In fond si la urma urmei cum de a fost posibil acel bug in idilicul Eden?dupa interpretarea crestina femeia a fost cea care l-a facut pe barbat sa pacatuiasca.din asta rezulta ca femeia s-a nascut predispusa spre rau.dar intr-o lume perfecta in care totul a fost permis pana la un punct mi se pare greu de crezut ca tentatia a fost aceea de a face ceva interzis constienti fiind de ideea de rau si bine,de diferenta dintre cele doua ,ci a fost mai degraba dorinta de a cunoaste si intelege acel ceva la care nu aveau acces.Paradoxul consta in faptul ca tocmai prima porunca,prima interdictie a  introdus haosul intr-o lume dominata in totalitate de armonie.Prin starnirea curiozitatii le-a fost totusi oferita cunoasterea,pentru ca prin savarsirea pacatului originar au invatat ce inseamna suferinta.Oare a facut-o pentru a-i transforma in observatori ce puteau sa confirme existenta si maretia Universului in ideea ca o opera de arta este lipsita de valoare daca nu este impartasita?A facut-o ca sa-i testeze?Atunci D-zeu nu ar fi decat un artist frustrat ce a preferat sa-si tortureze privitorii doar din dorinta de apreciere sau un observator sadic care din amuzament s-a hotarat sa transforme viata intr-o cursa contracronometru in care este aproape imposibil sa-ti regasesti echilibrul..Sau poate ca tocmai aceasta perfectiune lipsita de imprevizibil l-a facut in ultima instanta sa introduca haosul,tentandu-l el insusi pe om sa muste.In schimb l-a avertizat ca va fi izgonit din Paradis,singurul Paradis cunoscut de el,un loc a carui frumusete nici nu era capabil sa o perceapa.I-a oferit alternativa si prin alternativa a fost posibila starnirea acestei curiozitati ce pare a fi o trasatura de baza a omului in genere.Astfel ca prin religie misiunea nostra a devenit  aceea de a reintroduce ordinea in dezordine,de a ne crea propriul Eden folosindu-ne insa in continuare de ceea ce a adus haosul.De interdictie.(nu e amuzant?)Am impartit lumea in bine si rau,limitati insa de propriul mod de a le concepe.Crescand in culturi diferite,avand aspiratii diferite am devenit conflictuali dorind sa inlaturam raul si sa promovam ideea personala de bine si astfel ca s-a ajuns ca ceea ce intra in contradictie cu credintele noastre sa devina foarte usor un rau incontestabil.

Am facut bine crezand ca D-zeu ne priveste,am evitat savarsirea raului din acelasi motiv.Ce anume este pur si inaltator in asta?A face bine crezand ca o sa ajungi in Rai si a evita raul de teama ca o sa-ti petreci eternitatea in Iad.ce poate fi mai egosit decat aceasta invatatura?la fel si cainta care de fapt nu e decat un as in maneca pacatosului.Si uite cum ,acum cand “pacatosii” sunt mai degraba intemnitati decat trimisi in Iadul biblic,cainta a ajuns sa fie cumparata,libertatea fiind cel mai valoros produs al societatii moderne.

Dar pana la urma intrebarea este:s-a facut ordine in dezordine de-a lungul istoriei prin intermediul poruncilor si a legilor,prin personificarea binelui si raului?

Pentru ca eu observ ca mai degraba ne straduim sa cream o armonie artificiala,doar de dragul aparentelor.Incercand sa ne pacalim D-zeul,statul,vecinii,familia,prietenii nu ajungem de fapt sa ne pacalim pe noi si sa traim cu iluzia controlului?Dar iata cum dozele de incertitudine pe care le primim cu portia atunci cand ne e lumea mai draga ajung sa ne zguduie din temelie.Dornici de perfectiune traim de fapt sub controlul terorii.Ne traim vietile dormind si visand,rememorand,povestind actiunea in sine prezentand doar faptele,dar nu si urmarind consecintele si nu ultimul rand,ci chiar cel mai adesea,  facand planuri de viitor.

Aberatii nocturne culese din cufarul cu povesti:) part II

Aparitie si aparenta,realitatea pixelata si rugaciunea inlocuita de “click”

Dintotdeauna ne-a fost teama de ceea ce nu am inteles si mereu am ales sa respingem tot ceea ce nu e "pe limba noastra".Cei ce cred  in divinitate si cartea sfanta incearca sa ironizeze stiinta,considerand-o o blasfemie la adresa Dumnezeului lor.Mai sunt si cei ce inteleg importanta stiintei,dar care in momentele de rascruce isi indreapta privirea inspre cer si-si impreuneaza automat mainile in semn de rugaciune.La polul opus sunt ateii inversunati ce cred doar in stiinta si in faptul ca orice miracol poate fi explicat logic,iar cei din urma,agnosticii,care aparent sunt si cei mai confuzi, incearca sa gaseasca un echilibru intre cele doua,urmarind increzatori progresul stiintei,dar in acelasi timp isi pastreaza si latura spirituala pe care evita totusi sa o incadreze intr-o religie sau cult ea fiind mai mult un cumul de simboluri.Cert e ca aceste credinte atat de diverse si poate chiar absurde in cele mai multe cazuri continua sa ne imparta in tabere diferite si sa amplifice vesnicul conflict dintre culturi,generatii,indivizi.Credintele noastre sunt atat de natura teoretica cat si practica ,dar nu isi au radacinile numai in marile religii sau in stiinta.In ziua de azi,intr-o lume capitalista,o lume "a tuturor posibilitatilor" pana si credinta este de vanzare.In momentul de fata ne confruntam cu fel si fel de teorii si "fapte dovedite"cusute cu ata alba,teorii bazate pe zvonuri, legende urbane,conspiratii,paranormal,prostitutie mediatica si extinse printr-o propaganda violenta dupa ce sunt infrumusetate si ambalate pe banda rulanta ca apoi sa fie aruncate direct in poala consumatorilor de senzational sub forma de produse indispensabile,incredibile dar adevarate,si mai mult sau mai putin "nepretuite". asta in functie de cerere si oferta si de numele,firma,renumele "propovaduitorului".

Paradoxul secolului 21 consta tocmai in acest progres de nestavilit al tehnologiei ce duce treptat dar necontenit inspre o involutie a mintii umane si asta datorita faptului ca prin intermediul lumii digitale se pot deja  crea realitati virtuale ce fac ca diferenta dintre aparitie si aparenta sa nu mai fie sesizabila. Scepticismul exprimat inainte sub forma “nu cred pana nu vad” incepe sa-si piarda sensul acum cand imposibilul devine posibil in format digital.Desi  putem “calatori” prin Universul observabil este complet absurd faptul ca putem la fel de usor sa credem in miracole editate in photoshop.Iar aceasta problema nu se rezuma strict la mintile limitate care nu pun la indoiala nimic din ce pare sa fie real ci la noi toti,internauti si telespectatori,consumatori si privitori.Si asta pentru ca am ajuns sa vindem reprezentari distorsionate ale realitatii noastre obsedati fiind de perfectionarea lucrurilor care in mod firesc sunt si ar trebui sa ramana imperfecte.Iar acest fenomen cred ca isi are radacinile in vesnica aroganta tipica omului de a se fi considerat mereu axis mundi,scopul creatiei si insusi fiul Creatorului,misionar,invatator,trimisul Domnului pe Pamant. Insa pana nu demult complexul de inferioritate fata de puterea divina se manifesta la toti indivizii facandu-i vulnerabili si constienti de imperfectiunea mostenita prin pacatul originar.In schimb acum ca ne-am trezit brusc dintr-un somn adanc si am realizat ca suntem singuri si ca destinul nu e decat o serie nesfarsita de alegeri si nicidecum un scenariu prestabilit intr-un plan divin am ajuns sa ne insusim mai mult ca niciodata rolul de creatori.Inainte arta era o imitatie care parea chiar sa intreaca frumusetea estetica a insasi naturii,dar niciodata nu depasea statutul de aparenta.Insa in zilele noastre digitalul a ajuns nu numai sa intreaca in posibilitati realitatea perceptibila dar sa o si eclipseaze facandu-ne sa fim din ce in ce mai putin multumiti de ea si din ce in ce mai dornici sa ne cream o realitate proprie,una virtuala care poate fi modificata printr-un simplu click.

Aberatii nocturne culese din cufarul cu povesti:) part I

            

Frica de neant si un foarte scurt istoric al nebuniei

Daca mintea umana ar fi o reprezentare la nivel micro a Universului atunci atemporalitatea nu mai este doar un concept abstract.la fel cum visele de multe ori par sa nu aiba sens din cauza unor reprezentari cognitive a amintirilor reprimate sau a informatiilor inmagazinate in mod inconstient sau asa cum in unele cazuri putem avea vise premonitorii care credem ca nu semnifica nimic si pe care ajungem cu usurinta sa le uitam inainte ca evenimentul in sine sa aiba loc la fel si universul nu poate fi finit prin timp.nici constiinta de sine nu este prinsa intre peretii craniului si teoretic ea "apare" la ceva timp dupa nasterea individului,dar nu se invata prin definitii ci pur si simplu coexista cu trupul fara a fi provocata.ea nu poate fi fragmentata,nu se manifesta diferit in functie de individ si nici nu trebuie exclusa in cazul vietatilor al caror limbaj nu-l putem intelege.

omenirea s-a zbatut inca de la primele intrebari cu rezolvarea unor ecuatii si pentru ca  nu puteau exprima necunoscutele sub forma matematica le numeau zei si le dadeau puteri supranaturale.cu cat isi puneau mai multe intrebari cu atat se simteau mai pierduti si tot dintr-un exerictiu de imaginatie ajungeau sa creeze legi si porunci care le erau transmise prin ritualuri de catre aceasi zei imaginati.o data cu evolutia gandirii si implicit a capacitatii de intelegere am ajuns sa renuntam treptat la Ei pana a mai ramas unul fara de care complexitatea Universului si a mintii umane nu ar fi fost posibile pana de curand.o data cu progresul stiintei si implicit a tehnologiei tindem sa renuntam si la cel din urma zeu care o data cu vremea a devenit tot mai demodat si nu a mai putut sa tina pasul cu noi si cu fluxul de intrebari la care cautam cu insetare raspunsuri fara de care nu mai puteam concepe viitorul dupa ce am trecut prin cursa nebuneasca din secolul vitezei.religia se simte in mod evident amenintata si incearca sa triseze din disperare.din disperarea oferita de incertitudine.din teama de nedescris vazand cum ii este distrusa monumentala constructie care a dominat in mare parte istoria scrisa a umanitatii.dar pt ca stiinta nu este nicidecum perfecta, momentan temelia religiilor pare sa fie indistructibila.insa incercarea lor de a incorpora dovezi stiintifice(inteligent design) prin adaptare la mitul creatiei este cea mai mare greseala pentru ca este o dovada in plus a insecuritatii pana si celor mai fanatici credinciosi.astfel ca  ajung sa-si autodistruga credinta si continua din aceasi teama de necunoscut sa blameze stiinta si pe cei ce le ofera alternative.dar au ramas inca doua mari necunoscute fata de care puteam doar sa ne dam cu presupusul.ceea ce numim constiinta si elementul invizibil din univers,nimicul din care a luat nastere materia.acel nimic care probabil ca ne-a dat si noua viata.acel "nimic" ce ofera continuitate si pe care unii il numesc dumnezeu,energie,hazard si despre care cei putini si resemnati  nu se pronunta acceptand teribilul "nu stiu".putem explora si trage concluzii doar in privinta partilor vizibile.a celui mai mic organism si al celei mai mari cumulari de materie..in schimb ceea ce nu putem concepe la nivel senzorial,ceea ce nu e palpabil,ceea ce pare pur si simplu sa nu fiinteze va continua sa ne dea batai de cap si ne va face intr-un final sa renuntam sa mai cautam si sa alegem din mai multe variante un raspuns multumitor de care ne vom ancora pana cand vom fi din nou tarana.asta pentru ca incertitudinea poate avea ca si consecinta nebunia.si cine si-ar dori sa innebuneasca in cadrul unei societati cu reguli de conduita,cu legi scrise si nescrise dar inradacinate bine in cultura fiecarui popor?inainte nebunul tribului,cel care postea zile intregi,cel care practica ritualuri prin care renastea, care se exprima prin sunet si nu prin cuvant, care in loc sa se inchine atunci cand comunica cu divinitatea dansa pana la epuizare,cel ce consuma halucinogene si incerca sa-si interpreteze visele era un tamaduitor,un intelept,un profet.a urmat nebunul antic a carui boala in Egipt era localizata in inima(inima fiind organul care se credea ca gazduieste sufletul) in timp ce in Roma si Grecia devenise o curiozitate demna de studiat,curiozitate ce l-a determinat pe Hippocrate sa incadreze aceste manifestari neobisnuite in patru categorii distincte:frenite,manie,melancolie si epilepsie.Metodele de vindecare nu includeau tortura,dar sunt mentionate izolari in camere cu ferestre la  inaltime.Nebunul din cetatea evului mediu in schimb era posedat tot de spirit ca si samanul,dar de un spirit malefic,de obicei de Diavol care ori era exorcizat ori era alungat prin insasi moartea trupului gazda.La inceput erau inchisi in custi de lemn sau alungati in afara satului,insa in perioada tarzie ei nu mai realizau conexiunea cu divinul ca in comunitatile arhaice ci erau o amenintare la adresa crestinismului si sub influenta inchizitiei paganii erau torturati,iar femeile erau arse pe rug fiind acuzate de practicarea ocultismului ,fata intunecata a lumii spirituale.

si samanul era la fel de inadaptat in cadrul comunitatii sale restranse ca si nebunul din societate numai ca atunci nebunia lui capata un sens si pentru cei incapabili sa-l inteleaga in timp ce nebunul modern concepe aceasta nebunie ca pe o boala grava,o iesire din tiparele normalitatii,un obstacol major in lupta pentru supravieturire.nebunului modern i se spune necontenit si fara ocolisuri faptul ca este nebun si este inchis intr-o cusca,izolat si deposedat pana si de ultima farama de umanitate prin diverse experimente si prin indoparea cu medicamente ajungandu-se astfel sa fie  lesne de inteles ca totul devine haos,iar indivizii devin "legume",trupuri chinuite de minti in stare latenta.

singurii “acceptati” sunt cei capabili sa-si manifeste creativitatea prin arta sau cei ce-si pot demonstra si pune in practica teoriile si nu reprezinta un pericol real iminent(pot fi un pericol la adresa societatii doar in momentul in care viziunile lor sunt puse in practica si nu sunt tocmai in conformitate cu spiritul epocii).ei raman la stadiul de genii neintelese in timp ce restul oamenilor se straduiesc din rasputeri sa se incadreze in sfera normalitatii ascunsi sub mastile de cetateni exemplari care-si stiu pe de rost lista de valori si principii morale impuse de societatea in care traiesc.tocmai de aceea omul de stiinta care nu are dovezile necesare este complet ignorat si persiflat de restul si tocmai din acelasi motiv toate curentele artistice au capatat valoarea pe care o au astazi dupa zeci de ani de la creatie,abia dupa ce zeitgeist-ul  incepea sa capete contur.multi dintre acesti artisti sau oameni de stiinta ajungand sa moara in anonimat si sa fie reinviati la mult timp dupa,abia atunci cand cei multi erau invatati sa inteleaga sau cel putin sa-si creeze o proprie interpretare care sa le dea un sens "petelor de culoare".zic...:))