Atunci cand fata imi capata contur si ma simt din exterior spre interior am chipul mamei mele si trup de eva.
Atunci cand vantul se transforma in vibratie simt muzica prin fiecare por, iar ea imi spune ca am mai trait de nenumarate ori.
Ma privesc in oglinda si vad un chip ce nu-i al meu, caci eu nu sunt doar chip.
Sunt copac, ploaie, praf cosmic si vid.
Sunt tot ce a fost candva, tot ce este, va fi si nu a fost.
Sunt cel ce a negat existenta zeilor si a declarat razboi creatiei, iar pacatul stramosesc nu-i doar o mostenire, caci pacatul l-am comis chiar eu.Am vrut cunoastere, dar am ajuns sa ucid, sa mint, sa fur, sa urasc si sa invidiez, tarandu-ma pe mine insami prin desertul unei minti bolnave. Crezand intr-un eu efemer, stiind ca tot ce mi-a fost dat va fi trait o singura data.Si am uitat ca trupul mi-e doar unealta si l-am impodobit din dorinta de a atinge sublimul, pictandu-mi chipul si incarnandu-mi in trup pietre pretioase.
Dar acum incep sa vad totul asa cum este si nu pot decat sa ma minunez de seceta si de ploaie, de vanturi si de cutremure caci Spiritul insusi se cutremura pentru ultima oara si striga-n disperarea lui, inundand pamantul , arzand copacii.
Renuntare, ragasire.
Plecam.Si ne vom intoarce abia dupa ce batranul va rasturna amfora.
He's name is Apollo and he wants to go back where he belongs
and if you want to find me than you should ask these guys:)
