No shit

"We only have to look at ourselves to see how intelligent life might develop into something we wouldn't want to meet," Hawking said.

Garlic junkies in the New World Order

sunt tot felul de stiri pe net despre interzicerea usturoiului,mentei si a altor produse...de asemenea se vehiculeaza stiri potrivit 
carora vom ajunge sa luam ceai pe reteta!de cate ori aud aberatii de genul(pt ca oricat de real ar fi tot aberatii raman) primul gand care 
imi trece prin cap este"da..o alta teorie a conspiratiei".numai ca intr-un final multe dintre aceste teorii se dovedesc a fi mai mult 
sau mai putin reale
.paranoia sau pura realitate?





the problem is that we are making it possible.we have what we deserve!!!

Filmul de prezentare al Facultatii de Filosofie

scena I:trecand peste misoginsimul autorului(nu sunt feminista,dar mi se pare destul de trist ca fetele trebuie sa se hlizeasca ca proastele in timp ce "ganditorii"(sau potentialii sinucigasi) sunt de sex masculin) imi mai pun problema pozitei unuia dintre indivizi care, stand asa, pare mai degraba un cocalar pe maidan decat un student eminent si de asemenea nu inteleg de ce fetele lor depresive ar putea sa convinga pe cineva?
scena II:ce parinte si-ar dori ca progenitura sa sa mearga 3 ani la facultate pentru a invata sa vorbeasca despre "scaune metafizice"?si ...vreti sa aveti si studenti la taxa?:))really now
scena III:salvata de un copil simpatic cu dictie buna.dar scena cu dansul ma depaseste si la fel si look-ul de "martian child"(ah..am uitat sa zic ca e plagiata-un exemplu nu tocmai bun pt viitorii studenti;)
scena IV:"doctorul" arata mai degraba a junker.ideea e oarecum interesanta,dar era indicat un profesor mai in varsta(sau macar mai putin cool:)) si o alta locatie.in toaleta??pe bune???adica la wc??wtf?!?

cat despre pauzele plictisitor de lungi...va asteptati ca cei interesati de facultatea voastra sa fie retardati?chiar au nevoie de 35 de secunde pentru a citi 3 cuvinte?:))

ESEEEEEC!

ps:salutari Andrei!si imi pare rau...

2 motive pentru a iubi Bucurestiul

din acest moment pot sa nu mai fiu atat de fatalista(sau idealista cum ar zice unii :P :))  pentru ca in ultima saptamana am cunoscut/descoperit prin intermediul unui prieten niste oameni si locuri care m-au facut sa nu mai regret ca sunt studenta in Bucuresti.
este vorba in primul rand de Anthropoesis si de conacul acestora de pe strada Vulcanescu 19 unde au loc evenimente culturale,asta insemnand proiectii, muzica de calitate si workshop-uri si nu in ultimul rand Open Pub,un bar foarte simpatic pe strada Tunari65(la statia de metrou Stefan cel Mare) unde aveti parte de  concerte,preturi mai mult decat rezonabile,atmosfera placuta si un decor de bun gust.http://www.openpub.ro/

pe langa asta am avut ocazia sa-i ascult pe baietii din Sf Gheorghe care sunt absolut fantastici.daca sunteti curiosi atunci puteti sa mergeti vineri in Sf Gh unde vor avea concert pe la ora 17...in centrul orasului.

Aberatii nocturne culese din cufarul cu povesti:) part IV

In cautarea fericirii

Dar cum ramane cu traitul in sine?Cu savurarea fiecarui moment?Cu trairea din plin pana si a  suferintei care totusi ne face sa ne simtim atat de vii?Preferam sa ne ocupam timpul cautand sa ne satisfacem dorintele,mofturile cu orice pret crezand ca doar asta ne poate oferi fericirea mult visata.Astfel ca scopul in sine devine indeplinirea scopului.Vrem doar sa reusim.Suntem obsedati de reusite.Am vrut,am obtinut-am.In cautarea fericirii depline ajungem sa ne exageram starile,sa dramatizam nereusitele si sa fim vesnic nemultumiti de reusite,stiind ca tot timpul e loc de “mai bine”.Poate doar daca am reusi sa alegem incertitudinea totala in detrimentul credintei ca stim, atunci,si poate doar atunci am invata sa traim fara sa mai privim atat in viitor invocand trecutul.

Suntem asemenea turistului nemultumit de habitatul sau care isi ia lumea in cap si pleaca in dorinta de a explora alte meleaguri fara sa aiba curiozitatea de a cunoste inainte propriul habitat in intregime.ne bazam atat de mult doar pe ceea ce este vizibil si ne aventuram in necunoscut incercand sa depasim tot mai mult limitele Universului observabil in speranta ca la un moment dat vom intelege legile fundamentale.Dar poate ca noi nu functionam in intregime pe baza de legi.in matematica nu ar trebui sa existe erorile ce cauzeaza imprevizibilul,iar la acesti “paraziti cosmici”  se mai adauga si erorile inerente,de metoda si de rotunjire care in viitor vor putea fi eliminate ,dar care nu vor solutiona problema haosului.Dar daca aplicam ideea de bine sigurantei(armoniei) si ideea de rau incertitudinii(a haosului) atunci Universul poate sa fie reprezentat la o scara redusa prin mintea umana care este atat sub forma materiala-creierul cat si sub forma imateriala-constiinta de sine alcatuita din constient(lumina) si subconstient(intuneric).Astfel ca ideea de bine nu poate exista fara ideea de rau.Secretul este nu sa incercam sa o eliminam pe una din ele ci sa le facem sa se anuleze reciproc.Echilibrul care este dat si de aceste functii ale creierului care sub influenta compusilor psihoactivi ne dezvaluie realitatile impreceptibile si ne induc stari de euforie coplesitoare urmate de depresie si pustiire “sufleteasca” inimaginabila.tocmai de aceea ar trebui sa scapam de obsesia de a elimina negativul si sa intelegem ca acest lucru nu este posibil.Si totusi...De ce vrem atat de tare armonie?daca ar fi trebuit sa invatam ceva din istorie ar fi tocmai faptul ca trecutul dupa un timp se deformeaza,ca uitam esentialul si ca ajungem sa repetam greselile la nesfarsit.Cat de usor ne va fi sa savarsim pacatul pentru a doua,treia,patra oara.Ne vom plictisi de perfectiune,fericirea isi va pierde din nou sensul in lipsa suferintei la fel cum pacea nu ar reprezenta nimic fara razboi sau cum un Gandhi nu ar mai conta fara un Hitler.

Mai trist e ca desi ne aruncam bolnavii si criminalii in temnite noi vom continua sa ne facem rau unii altora. acest imprevizibil de care ne temem atat de tare ne face sa ne pierdem controlul atunci cand ne pune in situatii extreme. Si nu imprevizibilul in sine ci teama fata de el va reusi sa scoata mereu la iveala umbra subconstientului si oricate porunci am cunoaste si respecta si oricat de amenintatoare ar fi legislatia fiecare individ in parte este un potential criminal.iar aceste reactii sunt determinate tocmai de materialismul excesiv care ne da senzatia ca fericirea si siguranta sunt intretinute de posesie.in fond si la urma urmei omul nu este decat un pradator lacom si in acelasi timp un animal speriat intr-un continuu conflict cu toti si tot ceea ce ar putea sa atace princiiple pe care le poseda,credintele,valorile,proprietatile alcatuite in mare masura din obiecte inutile dar din pacate si din fiintele vii care pana la urma sunt cea mai de pret posesie a individului.Devenim astfel titulari cu drepturi depline prin sfanta ceremonie matrimoniala,apoi devenim parinti si toata viata noastra se invarte in jurul acestui nucleu de posesii si toata viata ne-o traim speriati ca am putea pierde ceva din ce avem,acel ceva care ajunge la un moment dat sa se confunde cu noi,acel ceva care ajunge sa ne defineasca.Iar atunci cand ne aparam sau atacam evitam pe cat putem raul fizic pentru ca stim ca orice dovada de incalcare a conduitei ne va priva de libertate,iar posesiile noastre vor ramane nesupravegheate.Insa nimic nu ne va impiedica sa apelam la atacurile psihologice care nu se vindeca asemenea unei rani.Din nesiguranta,din frustare,de teama vom apela la cea mai puternica si periculoasa arma si vom incerca sa-i daramam pe cei ce par mai puternici facandu-i sa se simta asemenea noua.Nesiguri,amenintati si singuri in fata imprevizibilului.Ne folosim de masti pentru a convinge si pentru a ne intregra in societate si ne straduim ca reflexia noastra in ochii privitorului sa fie una impozanta,care sa intimideze sau sa atraga,care sa starneasca curiozitate sau pur si simplu dezgust,pentru ca asa cum am ajuns acum sa ne cream realitati virtuale diferite,am reusit de-a lungul istoriei ca prin comportament si atitudine sa ne folosim de diverse personaje in functie de contextul dat. 

Dintodeauna nemultumiti si nesiguri dorindu-ne tot mai mult dar de fapt avand tot mai putin,crezand ca intelegem tot mai mult dar de fapt ajungand sa nu mai intelegem nimic.

Aberatii nocturne culese din cufarul cu povesti:) part III

Cum a fost la inceput?Haos in armonie sau armonie in haos?

  Cert e ca acum tot ce ne dorim este  sa detinem controlul absolut,sa eliminam imprevizibilul si sa transformam haosul in armonie.Problema e ca noi facem greseala de a ne limita capacitatea de intelegere la nivelul senzorialului si a dovezilor materiale.Ne-am anulat prezentul fiind prinsi mereu in trecutul istoric si incercand sa ne influentam viitorul alergand dupa himere.Privitul inapoi ne-a dat iluzia perfectionarii prin simpla evitare a greselilor facute de stramosi fara sa ne dam seama ca in esenta suntem aceasi. Dar cum putem noi crea o lume perfecta atata timp cat constiinta in sine este departe de aceasta perfectiune?si de ce ne-am dori totusi o lume perfecta?Ce este de fapt binele si ce este raul?Acum pare sa fie doar o modalitate de control asupra societatilor in continua dezvoltare,raul fiind revelat prin interdictie.dar cum s-au manifestat oare la inceputuri?si de ce primul pacat este cel savarsit de Adam si Eva?Nu ar fi normal ca pacatul originar sa fie de fapt introducerea bug-ului in sistem?nu a fost oare prima forma de manifestare a raului tocmai actul ingradirii unei libertati? In fond si la urma urmei cum de a fost posibil acel bug in idilicul Eden?dupa interpretarea crestina femeia a fost cea care l-a facut pe barbat sa pacatuiasca.din asta rezulta ca femeia s-a nascut predispusa spre rau.dar intr-o lume perfecta in care totul a fost permis pana la un punct mi se pare greu de crezut ca tentatia a fost aceea de a face ceva interzis constienti fiind de ideea de rau si bine,de diferenta dintre cele doua ,ci a fost mai degraba dorinta de a cunoaste si intelege acel ceva la care nu aveau acces.Paradoxul consta in faptul ca tocmai prima porunca,prima interdictie a  introdus haosul intr-o lume dominata in totalitate de armonie.Prin starnirea curiozitatii le-a fost totusi oferita cunoasterea,pentru ca prin savarsirea pacatului originar au invatat ce inseamna suferinta.Oare a facut-o pentru a-i transforma in observatori ce puteau sa confirme existenta si maretia Universului in ideea ca o opera de arta este lipsita de valoare daca nu este impartasita?A facut-o ca sa-i testeze?Atunci D-zeu nu ar fi decat un artist frustrat ce a preferat sa-si tortureze privitorii doar din dorinta de apreciere sau un observator sadic care din amuzament s-a hotarat sa transforme viata intr-o cursa contracronometru in care este aproape imposibil sa-ti regasesti echilibrul..Sau poate ca tocmai aceasta perfectiune lipsita de imprevizibil l-a facut in ultima instanta sa introduca haosul,tentandu-l el insusi pe om sa muste.In schimb l-a avertizat ca va fi izgonit din Paradis,singurul Paradis cunoscut de el,un loc a carui frumusete nici nu era capabil sa o perceapa.I-a oferit alternativa si prin alternativa a fost posibila starnirea acestei curiozitati ce pare a fi o trasatura de baza a omului in genere.Astfel ca prin religie misiunea nostra a devenit  aceea de a reintroduce ordinea in dezordine,de a ne crea propriul Eden folosindu-ne insa in continuare de ceea ce a adus haosul.De interdictie.(nu e amuzant?)Am impartit lumea in bine si rau,limitati insa de propriul mod de a le concepe.Crescand in culturi diferite,avand aspiratii diferite am devenit conflictuali dorind sa inlaturam raul si sa promovam ideea personala de bine si astfel ca s-a ajuns ca ceea ce intra in contradictie cu credintele noastre sa devina foarte usor un rau incontestabil.

Am facut bine crezand ca D-zeu ne priveste,am evitat savarsirea raului din acelasi motiv.Ce anume este pur si inaltator in asta?A face bine crezand ca o sa ajungi in Rai si a evita raul de teama ca o sa-ti petreci eternitatea in Iad.ce poate fi mai egosit decat aceasta invatatura?la fel si cainta care de fapt nu e decat un as in maneca pacatosului.Si uite cum ,acum cand “pacatosii” sunt mai degraba intemnitati decat trimisi in Iadul biblic,cainta a ajuns sa fie cumparata,libertatea fiind cel mai valoros produs al societatii moderne.

Dar pana la urma intrebarea este:s-a facut ordine in dezordine de-a lungul istoriei prin intermediul poruncilor si a legilor,prin personificarea binelui si raului?

Pentru ca eu observ ca mai degraba ne straduim sa cream o armonie artificiala,doar de dragul aparentelor.Incercand sa ne pacalim D-zeul,statul,vecinii,familia,prietenii nu ajungem de fapt sa ne pacalim pe noi si sa traim cu iluzia controlului?Dar iata cum dozele de incertitudine pe care le primim cu portia atunci cand ne e lumea mai draga ajung sa ne zguduie din temelie.Dornici de perfectiune traim de fapt sub controlul terorii.Ne traim vietile dormind si visand,rememorand,povestind actiunea in sine prezentand doar faptele,dar nu si urmarind consecintele si nu ultimul rand,ci chiar cel mai adesea,  facand planuri de viitor.

Ce facem azi?

'cause it made my cry like a baby

http://webecoist.com/2010/03/25/bizarre-bffs-unlikely-but-awwwsome-animal-friends-pics

http://en.wikipedia.org/wiki/Criticism_of_Facebook

nope...
dc?pentru ca aia din South Park nu vb cacat.Am ras,dar nici macar nu stiam exact de ce.Se pare ca in cazul in care vrei sa-ti stergi profilul trebuie sa stergi fiecare informatie de pe "wall",mesaj,prieten,comentariu...manual!!..mi-a luat 3 ore.nici nu vreau sa ma gandesc cat mi-ar fi luat daca eram mai activa..gen joculete cretine,intrebari la fel de cretine,perne aruncate,horoscoape etc sau daca aveam mai multi prieteni in lista.plus ca informatiile raman in server-ul lor in continuare. Partea amuzanta e ca mi-am facut profil pt ca m-a rugat tatal meu:))but now i'm facebook free si ma simt tare bine.parca si cartile din biblioteca rasufla usurate:)
so..what do you choose?

"I CHOOSE LIFE!" :))


ps:multumesc Creanga:)

Aberatii nocturne culese din cufarul cu povesti:) part II

Aparitie si aparenta,realitatea pixelata si rugaciunea inlocuita de “click”

Dintotdeauna ne-a fost teama de ceea ce nu am inteles si mereu am ales sa respingem tot ceea ce nu e "pe limba noastra".Cei ce cred  in divinitate si cartea sfanta incearca sa ironizeze stiinta,considerand-o o blasfemie la adresa Dumnezeului lor.Mai sunt si cei ce inteleg importanta stiintei,dar care in momentele de rascruce isi indreapta privirea inspre cer si-si impreuneaza automat mainile in semn de rugaciune.La polul opus sunt ateii inversunati ce cred doar in stiinta si in faptul ca orice miracol poate fi explicat logic,iar cei din urma,agnosticii,care aparent sunt si cei mai confuzi, incearca sa gaseasca un echilibru intre cele doua,urmarind increzatori progresul stiintei,dar in acelasi timp isi pastreaza si latura spirituala pe care evita totusi sa o incadreze intr-o religie sau cult ea fiind mai mult un cumul de simboluri.Cert e ca aceste credinte atat de diverse si poate chiar absurde in cele mai multe cazuri continua sa ne imparta in tabere diferite si sa amplifice vesnicul conflict dintre culturi,generatii,indivizi.Credintele noastre sunt atat de natura teoretica cat si practica ,dar nu isi au radacinile numai in marile religii sau in stiinta.In ziua de azi,intr-o lume capitalista,o lume "a tuturor posibilitatilor" pana si credinta este de vanzare.In momentul de fata ne confruntam cu fel si fel de teorii si "fapte dovedite"cusute cu ata alba,teorii bazate pe zvonuri, legende urbane,conspiratii,paranormal,prostitutie mediatica si extinse printr-o propaganda violenta dupa ce sunt infrumusetate si ambalate pe banda rulanta ca apoi sa fie aruncate direct in poala consumatorilor de senzational sub forma de produse indispensabile,incredibile dar adevarate,si mai mult sau mai putin "nepretuite". asta in functie de cerere si oferta si de numele,firma,renumele "propovaduitorului".

Paradoxul secolului 21 consta tocmai in acest progres de nestavilit al tehnologiei ce duce treptat dar necontenit inspre o involutie a mintii umane si asta datorita faptului ca prin intermediul lumii digitale se pot deja  crea realitati virtuale ce fac ca diferenta dintre aparitie si aparenta sa nu mai fie sesizabila. Scepticismul exprimat inainte sub forma “nu cred pana nu vad” incepe sa-si piarda sensul acum cand imposibilul devine posibil in format digital.Desi  putem “calatori” prin Universul observabil este complet absurd faptul ca putem la fel de usor sa credem in miracole editate in photoshop.Iar aceasta problema nu se rezuma strict la mintile limitate care nu pun la indoiala nimic din ce pare sa fie real ci la noi toti,internauti si telespectatori,consumatori si privitori.Si asta pentru ca am ajuns sa vindem reprezentari distorsionate ale realitatii noastre obsedati fiind de perfectionarea lucrurilor care in mod firesc sunt si ar trebui sa ramana imperfecte.Iar acest fenomen cred ca isi are radacinile in vesnica aroganta tipica omului de a se fi considerat mereu axis mundi,scopul creatiei si insusi fiul Creatorului,misionar,invatator,trimisul Domnului pe Pamant. Insa pana nu demult complexul de inferioritate fata de puterea divina se manifesta la toti indivizii facandu-i vulnerabili si constienti de imperfectiunea mostenita prin pacatul originar.In schimb acum ca ne-am trezit brusc dintr-un somn adanc si am realizat ca suntem singuri si ca destinul nu e decat o serie nesfarsita de alegeri si nicidecum un scenariu prestabilit intr-un plan divin am ajuns sa ne insusim mai mult ca niciodata rolul de creatori.Inainte arta era o imitatie care parea chiar sa intreaca frumusetea estetica a insasi naturii,dar niciodata nu depasea statutul de aparenta.Insa in zilele noastre digitalul a ajuns nu numai sa intreaca in posibilitati realitatea perceptibila dar sa o si eclipseaze facandu-ne sa fim din ce in ce mai putin multumiti de ea si din ce in ce mai dornici sa ne cream o realitate proprie,una virtuala care poate fi modificata printr-un simplu click.

Colectionarul

       Fiecare om devine pe parcursul vietii un soi aparte de colectionar .Diferenta este ca unii o fac in mod constient si implicit mai mult sau mai putin organizat,actul in sine slujiind unui scop precis in timp ce altii aduna momente in instantanee, obiecte,citate,portrete si forme,siluete  si  sunete,tonuri si glasuri,cantece si poeme sau pur si simplu in amintiri ce-si pastreaza autenicitatea prin rememorare.Viata in sine reprezinta o colectie nepretuita de amintiri.Unii dintre noi aleg sa impartaseasca aceste trairi prin diverse forme de manifestare artistica in timp ce altii,mai putin talentati sau mai putin dornici de afirmare isi pastreaza din pacate propria “colectie de experiente”  pana in punctul in care aceasta isi pierde orice semnificatie.

   Astfel si  artistul poate fi considerat colectionar,caci prin simpla concretizare a ideilor se transpune pe sine in simboluri materializandu-si  propriul univers creativ.Numai ca actul creator care se cere a fi contemplat  este damnat inca de la inceput sa nu prinda radacini ,caci valoarea sa poate fi data numai de catre receptor,iar pentru a deveni cu adevarat  ‘opera de arta’ trebuie sa transmita “acel ceva” nu numai creatorului.

Pana si caracteristica tipic umana de a cauta permanent sentimentul de fericire, dependenta noastra a tuturor de afectiune si dorinta de a ne inconjura mereu de ceea ce ne induce senzatii de beatitudine se aseamana foarte  mult cu nevoia colectionarului de a achizitiona in permanenta obiecte de arta a caror valoare si frumusete estetica consta in mod special in compatibilitatea colectionarului cu viziunea artistului,in puterea mesajului transmis si nu in ultimul rand in intensitatea resimtita la nivel senzorial si/sau auditiv.

Insa daca m-as opri la aceasta comparatie as da dovada de naivitate,o naivitate inocenta as putea spune daca nu chiar superficialitate.Adica m-as opri in a vedea,intelege si analiza fenomenul numai dintr-o perspectiva limitata si infrumusetata de propria mea nevoie de frumos.Insa traim intr-o lume complexa,iar aceasta complexitate este data tocmai de diversitate,de diferentele colosale care apar intre tipurile umane,atat intre modurile noastre de a percepe lumea in care traim cat si in incapacitatea nostra de a intelege acele lucruri la care nu am avut niciodata acces,acele nevoi care pot parea absurde atata timp cat nu au fost si nici nu putem concepe ca vor fi vreodata si nevoile noastre.

Fapt pentru care nu se poate vorbi despre colectionar etichetandu-l dupa aparente si insusindu-i o serie de caracteristici ce-l pot  incarda cu usurinta intr-o tipologie anume.Cel ce se autodefineste ca fiind colectionar practic recunoaste in mod indirect  ca are o slabiciune,o nevoie acuta de permanentizare,de a-si oferi o siguranta  printr-un gest aparent nesemnificativ ce poate fi foarte usor confundat cu hobby-ul.Din punctul meu de vedere aceasta este una dintre trasaturile pe care toti colectionarii o impartasesc  indiferent de scop.Insa,problema devine mai serioasa  in momentul in care acest obicei se transforma in dependenta,in obsesie sau pur si simplu obisnuinta si nu mai poate oferi acea satisfactie pura prin simplitatea ei de a putea crea o portita de scapare dintr-o realitate de cele mai multe ori nesatisfacatoare.De aceea motivele pentru care anumiti oameni ajung sa adune componente dintr-o gama atat de larga de creatii sunt in numar nedefinit si in cele mai multe cazuri nu corespund cu explicatiile date de ei atunci cand sunt intrebati “de ce?”.Este totusi un subiect sensibil,o invadare a intimitatii  si exista si cazuri in care nici macar colectionarul insusi nu cunoaste adevarata natura a acestei nevoi.

                        

    Se stie insa ca un colectionar  adevarat are doua pasiuni majore: tema aleasa si grija de a o intretine.

Odata scopul fixat, apare obsesia numarului obiectelor, dar ceea ce conteaza pentru colectionarul de clasa, este piesa rara. Insa o data cu aceste aspecte intrevine un prim factor negativ care va duce inevitabil la modificari de comportament.Si mai exact un simt crescand al proprietatii.Un simt ascutit care il va face pe colectionar sa nu aiba tihna pana in momentul in care colectia sa nu va capata proportiile dorite si il va impinge de asemenea inspre un comportament conflictual nascut din dorinta de a obtine ceea ce el considera sau pur si simplu este unanim acceptat drept “obiect de valoare”.Un alt risc consta in modul in care ajung sa se raporteze la alti colectionari, privindu-i  mai degraba ca pe niste potentiali rivali decat ca pe niste indivizi care  impartasesc aceleasi pasiuni.Chiar daca pana si cel mai impatimit colectionar si devorator de arta va capata acest tip de comportament tipic capitalistului de azi si de ieri,exista insa si genul de colectionar ce-si va exprima franc si fara remuscari rolul pe care il joaca in acest peisaj in care domneste  haosul invaluit intr-o aura paradisiaca.Acest tip de colectionar  chiar de va incerca sa ascunda adevarul va fi usor tradat de adevarata sa natura in care singurul  interes consta in a face afaceri,a cumpara tot ceea ce crede ca este la “moda” ca apoi sa revanda imediat ce poate sa obtina un profit multumitor.

Gustul se manifesta rar in aceste cazuri si nu prea se pune problema vreunui  atasament fata de obiect caci acestia trebuie sa fie mereu dispusi sa-si stirbeasca colectia pentru suma potrivita.

Daca  luam ca exemplu tablourile:profanul va face aprecieri definitive  si doar de suprafata. "Nicio persoana, scrie Pierre Cabanne, nu este capabila, daca nu are educatia necesara, de a vedea ceea ce priveste si cu atat mai putin de a judeca, atunci cand are norocul de a vedea."Asta nu inseamna insa ca doar  acest tip de colectionar se va deda la actiuni mojice in urmarirea satisfacerii imediate a scopului.Daca el va fi motivat de dorinta de inavutire  prin intermediul banilor ,atunci din motive asemanatoare si posesorul unui ochi critic si al unui gust estetic rafinat va fi dispus sa faca diverse compromisuri din dorinta de a-si imbogati propria colectie.

De-a lungul istoriei singura recompensa de care s-au putut bucura mai toti colectionarii a fost aceea de a putea captura timpul intr-un spatiu limitat,de a putea da culoare si contur unor epoci de mult apuse care riscau sa fie uitate fara de aceste marturii coplestitoare ale trecutului.

Aceasta  indeletnicire ce le oferea in sec XVI delectarea membrilor familiei privilegiate De Medici a capatat proportii o data cu ceea ce numim “cercetarea spiritului renascentist” si curiozitatea seculara cu privire la lumea in care traim.La scurt timp dupa, colectionarul  a incetat sa se mai rezume doar la carti si opere de arta  trecand treptat la toate celelalte obiecte,vietati sau izvoare istorice de o anumita valoare.De la cranii la fluturi,tot ceea ce starnea interesul individului devenea un potential obiect de studiu si o piesa importanta in  marele puzzle realizat prin  colectie.

     Cel ce a pus in discutie acest obicei  s-a intors la radacini in ideea ca etapele initiale ale dezvoltarii impulsului sexual in copilarie sunt responsabile pentru acest tip de manifestare.. Freud insusi era  un colectionar obsedat, interesat mai mult de acumulare decat de frumusete.  Obsesionala era spre exemplu  pasiunea lui pentru antichitati. Statuetele antice din cabinetul de la Londra erau atat de îngramadite pe etajere si pe birou, încat era imposibil sa le apreciezi ca obiecte estetice în sine.

    Pe de alta parte Jung isi explica acest comportament prin intermediul arhetipurilor,al simbolurilor universale ce-si au locul in subconstientul colectiv. 

   Cert este ca pentru unii impulsul de a colectiona poate sa devina foarte usor un act autodistructiv care va duce la neglijare,la o modificare a listei de prioritati,la excese si masuri drastice.

In lipsa cunoasterii  factorului declansator, colectionarul nu este tocmai o carte deschisa,caci in spatele pasiunii sale se poate afla o umbra a trecutului,un eveniment decisiv,o trauma sau pur si simplu trairea unei incertitudini coplesitoare.Unuii traiesc prin asta cu iluzia controlului,altii reusesc ca prin consumul de frumos artistic sa traiasca cu iluzia frumosului general,pentru unii este mijloc de refulare,or de intarire a spiritului competitiv.Unii vor sa salveze operele de la pieire,altii sa vegheze asupra lor.Pentru o parte dintre ei nu este decat un alt mijloc de a produce bani,in timp ce pentru o alta parte este o modalitate de a urca pe scara sociala,de a adopta o atitudine sofisticata.Insa chit ca este investitie sau placere,slujba sau pur si simplu o modalitate de a-si umple timpul liber, colectionarii sunt si vor ramane un element de baza in cladirea,conservarea si promovarea valorilor unei culture caci vor reusi sa surprinda cu ajutorul “pieselor de puzzle” esenta fiecarui moment important din istoria unui popor.

Sita sings the blues

Aberatii nocturne culese din cufarul cu povesti:) part I

            

Frica de neant si un foarte scurt istoric al nebuniei

Daca mintea umana ar fi o reprezentare la nivel micro a Universului atunci atemporalitatea nu mai este doar un concept abstract.la fel cum visele de multe ori par sa nu aiba sens din cauza unor reprezentari cognitive a amintirilor reprimate sau a informatiilor inmagazinate in mod inconstient sau asa cum in unele cazuri putem avea vise premonitorii care credem ca nu semnifica nimic si pe care ajungem cu usurinta sa le uitam inainte ca evenimentul in sine sa aiba loc la fel si universul nu poate fi finit prin timp.nici constiinta de sine nu este prinsa intre peretii craniului si teoretic ea "apare" la ceva timp dupa nasterea individului,dar nu se invata prin definitii ci pur si simplu coexista cu trupul fara a fi provocata.ea nu poate fi fragmentata,nu se manifesta diferit in functie de individ si nici nu trebuie exclusa in cazul vietatilor al caror limbaj nu-l putem intelege.

omenirea s-a zbatut inca de la primele intrebari cu rezolvarea unor ecuatii si pentru ca  nu puteau exprima necunoscutele sub forma matematica le numeau zei si le dadeau puteri supranaturale.cu cat isi puneau mai multe intrebari cu atat se simteau mai pierduti si tot dintr-un exerictiu de imaginatie ajungeau sa creeze legi si porunci care le erau transmise prin ritualuri de catre aceasi zei imaginati.o data cu evolutia gandirii si implicit a capacitatii de intelegere am ajuns sa renuntam treptat la Ei pana a mai ramas unul fara de care complexitatea Universului si a mintii umane nu ar fi fost posibile pana de curand.o data cu progresul stiintei si implicit a tehnologiei tindem sa renuntam si la cel din urma zeu care o data cu vremea a devenit tot mai demodat si nu a mai putut sa tina pasul cu noi si cu fluxul de intrebari la care cautam cu insetare raspunsuri fara de care nu mai puteam concepe viitorul dupa ce am trecut prin cursa nebuneasca din secolul vitezei.religia se simte in mod evident amenintata si incearca sa triseze din disperare.din disperarea oferita de incertitudine.din teama de nedescris vazand cum ii este distrusa monumentala constructie care a dominat in mare parte istoria scrisa a umanitatii.dar pt ca stiinta nu este nicidecum perfecta, momentan temelia religiilor pare sa fie indistructibila.insa incercarea lor de a incorpora dovezi stiintifice(inteligent design) prin adaptare la mitul creatiei este cea mai mare greseala pentru ca este o dovada in plus a insecuritatii pana si celor mai fanatici credinciosi.astfel ca  ajung sa-si autodistruga credinta si continua din aceasi teama de necunoscut sa blameze stiinta si pe cei ce le ofera alternative.dar au ramas inca doua mari necunoscute fata de care puteam doar sa ne dam cu presupusul.ceea ce numim constiinta si elementul invizibil din univers,nimicul din care a luat nastere materia.acel nimic care probabil ca ne-a dat si noua viata.acel "nimic" ce ofera continuitate si pe care unii il numesc dumnezeu,energie,hazard si despre care cei putini si resemnati  nu se pronunta acceptand teribilul "nu stiu".putem explora si trage concluzii doar in privinta partilor vizibile.a celui mai mic organism si al celei mai mari cumulari de materie..in schimb ceea ce nu putem concepe la nivel senzorial,ceea ce nu e palpabil,ceea ce pare pur si simplu sa nu fiinteze va continua sa ne dea batai de cap si ne va face intr-un final sa renuntam sa mai cautam si sa alegem din mai multe variante un raspuns multumitor de care ne vom ancora pana cand vom fi din nou tarana.asta pentru ca incertitudinea poate avea ca si consecinta nebunia.si cine si-ar dori sa innebuneasca in cadrul unei societati cu reguli de conduita,cu legi scrise si nescrise dar inradacinate bine in cultura fiecarui popor?inainte nebunul tribului,cel care postea zile intregi,cel care practica ritualuri prin care renastea, care se exprima prin sunet si nu prin cuvant, care in loc sa se inchine atunci cand comunica cu divinitatea dansa pana la epuizare,cel ce consuma halucinogene si incerca sa-si interpreteze visele era un tamaduitor,un intelept,un profet.a urmat nebunul antic a carui boala in Egipt era localizata in inima(inima fiind organul care se credea ca gazduieste sufletul) in timp ce in Roma si Grecia devenise o curiozitate demna de studiat,curiozitate ce l-a determinat pe Hippocrate sa incadreze aceste manifestari neobisnuite in patru categorii distincte:frenite,manie,melancolie si epilepsie.Metodele de vindecare nu includeau tortura,dar sunt mentionate izolari in camere cu ferestre la  inaltime.Nebunul din cetatea evului mediu in schimb era posedat tot de spirit ca si samanul,dar de un spirit malefic,de obicei de Diavol care ori era exorcizat ori era alungat prin insasi moartea trupului gazda.La inceput erau inchisi in custi de lemn sau alungati in afara satului,insa in perioada tarzie ei nu mai realizau conexiunea cu divinul ca in comunitatile arhaice ci erau o amenintare la adresa crestinismului si sub influenta inchizitiei paganii erau torturati,iar femeile erau arse pe rug fiind acuzate de practicarea ocultismului ,fata intunecata a lumii spirituale.

si samanul era la fel de inadaptat in cadrul comunitatii sale restranse ca si nebunul din societate numai ca atunci nebunia lui capata un sens si pentru cei incapabili sa-l inteleaga in timp ce nebunul modern concepe aceasta nebunie ca pe o boala grava,o iesire din tiparele normalitatii,un obstacol major in lupta pentru supravieturire.nebunului modern i se spune necontenit si fara ocolisuri faptul ca este nebun si este inchis intr-o cusca,izolat si deposedat pana si de ultima farama de umanitate prin diverse experimente si prin indoparea cu medicamente ajungandu-se astfel sa fie  lesne de inteles ca totul devine haos,iar indivizii devin "legume",trupuri chinuite de minti in stare latenta.

singurii “acceptati” sunt cei capabili sa-si manifeste creativitatea prin arta sau cei ce-si pot demonstra si pune in practica teoriile si nu reprezinta un pericol real iminent(pot fi un pericol la adresa societatii doar in momentul in care viziunile lor sunt puse in practica si nu sunt tocmai in conformitate cu spiritul epocii).ei raman la stadiul de genii neintelese in timp ce restul oamenilor se straduiesc din rasputeri sa se incadreze in sfera normalitatii ascunsi sub mastile de cetateni exemplari care-si stiu pe de rost lista de valori si principii morale impuse de societatea in care traiesc.tocmai de aceea omul de stiinta care nu are dovezile necesare este complet ignorat si persiflat de restul si tocmai din acelasi motiv toate curentele artistice au capatat valoarea pe care o au astazi dupa zeci de ani de la creatie,abia dupa ce zeitgeist-ul  incepea sa capete contur.multi dintre acesti artisti sau oameni de stiinta ajungand sa moara in anonimat si sa fie reinviati la mult timp dupa,abia atunci cand cei multi erau invatati sa inteleaga sau cel putin sa-si creeze o proprie interpretare care sa le dea un sens "petelor de culoare".zic...:))

About you and for you

  

 I was 16 I think when I first read some article on the internet about a hippie community in Andalucia but it was called “Remedio” and I said to myself  that someday I’ll pack my things and go there without looking back.and so the years went by without even thinking that the article wasn’t fiction at all.After I finished high school I moved to the capital to study History of Art.I’ve always disliked the city in every single way and always used to say that Ï will never…like NEVER move to Bucharest.But you know how life is right?the first lesson that I’ve learned while staying in Beneficio was to “never make plans”.But the funny think is that my decision of moving to this awful city eventually brought me to you without even trying to get here.because one of our friends that I met in Bucharest on my first year told us about a community which he visits every year since 2004 or so…and asked us if we want to come.i knew almost nothing about the “rainbow movement”  but always dreamt to start my own community on the same principles:))but it’s kind of impossible to be original nowadays when everything seems to have been already said or done right?anyways I said “yes” without dreamin’ to much and bought a plane ticket with 3 month in advance.

And now I’m already back “home”,back to the “real things” like Axel :X said one night with an ironic funny smile on his face. It’s been 2 days now and all I’ve done was to listen to some music that reminds me of the Big Lodge and look at the pictures that I took.20/24 on the internet.again the misfit,locked inside of her white walls room,living a sad cyber life.but thinking of you makes me smile and have trust in the new possibilities,the alternative society…the alternative I never dreamt to have.and it all begins with the word “gracias”..por la comida you’ll think automatically right?:)) but it’s “gracias por todo”.thank you for being there…thank you for your smiles,for the music,for your beautiful minds,thank you for being the way you are and for making me more positive,trustful,loving and of course..sociable:)it’s not like after two months I already consider myself a rainbow person,or being part of the giant family and call you sisters and brothers and spread love,peace and harmony in the world.and that’s because of my skepticism and some of the remains of my pessimistic thinking and disgust regarding politics,society and modern values which is way stronger for me I believe,because I  still live in the middle of it you know?It’s not an easy think to do...To live in Bucharest,to face the Real World,full of brain washed people,pollution,garbage,fast foods,fast living,running running all day long..waiting the tube,staying in line,becoming a number.And because of the fact that I still believe that it’s not that easy.it’s not enough to have a Disney-ish attitude and sing songs about peace and love, because we live in a ****** up world that won’t be changed in million years only by giving examples of a simple,natural and joyful living.For example I can smoke a joint in front of my mother but she’ll never accept the idea of living in tents and not having a bathtub,hot water,electricity and so on.She’s actually fascinated with your story,but in a way I’m sure that she considers you and me the messed up ones,not her and her relatives,friends etc.Many open minded people are only open as in tolerating,understanding and maybe admire the courage of leaving Babylon  but not accepting this way of living as an alternative for them as well.

So not the Giant Family yet,but a Feast of Friends for sure.

The important think is that I didn’t come in search of the Lost Paradise because I already knew that the Golden Age,the youth of humanity passed a looong time ago and the childish pure thinking it’s only an imposibble think to realize in this mad reality.I was expecting to see violence,to hear you fight from all kinds of stupid reasons,to see hypocrisy,to hear lies and mumbo jumbo talk…I was prepared for anything that could ruin my hope because I didn’t want to be too disapointed.Instead I met you…ok..you fight like anyone else..from stupid reasons as well :)…there is  some violence too,because you can’t get the animal out of the animal:),lies..why not?hypocrisy..unfortunately yes.mumbo jumbo talk?(there is no such think as a free mumbo jumbo zone because not everything that you might listen to it’s useful to you as well…and we don’t think alike and the possibility to consider a discution meaningles it’s very high so yes...i was expecting all this but i never thought that it will be in such low quantities.

In Beneficio i had the chance to meet the most interesting human beings.It was a delight to stay near you and wonder how can you people talk on so many  interesting topics and actually have something smart to say.It was a pleasure to drink my coffee in the morning while playing chess with my dearly beloved Zsolt or watch Delphy enjoying the fire like no one else..It was a miracle to see you smile every single day.And it was an excitement to hear you play every night in the big lodge at so many instruments and make such a beautiful music.I didn’t find perfection...and didn’t look for it.But I found an equilibrium between the apollinic and the dionysiac.I found people that don’t think only in terms of black and white,good and bad,god and satan.i found myself in the middle of the spiral,dazed and confused,spinning and spinning without having a clue on when i’m going to put my feet on earth again.I didn’t come for answers because I’m the only one that can give the answers to my own questions.I came for guidance I think.I came because i was lost and frightened and i needed you more than ever.I didn’t used to believe in destiny but now I know that there was a reason for all this.there is always a reason...strange,supranatural,extraordinary...one year ago all the things that i couldn’t explain in a scientific way where put in a ”drawer” and tagged „”things that i can’t explain myself but i’m sure that there is someone smart enough to do a math ecuation and get the right answer”:D.but out of the blue I become conscious of the two biggest unsolved mysteries.the Universe and the human mind-micro/macro,and eventualy understood that every single answer lies within me and within you.I’m the Universe,you are the Universe.I’m the other you as you are the other me.So i didn’t find just a bunch of hippies...i found myself.Healing?Yes..i do think so.Understanding what the hack is happening?no..not yet.can you blame me?:)

But in other words..I can say (while hearing in my head Marco’s voice and notes :))that now I can ”FIND MY JOY IN THE SIMPLE THINGS COMING  FROM THE EARTH”.

I salute you and wish you what i wish for myself:) peace of mind

Chill-um connexion??anyone?:((

i'm here god damn it!i need it :)

Trippin' in Spain

old ones

made by Eduard

made by us