Punctul "X"
Inca de mici ne blamam parintii ca mai tarziu sa ne blamam conducatorii,sa blamam regimul,sistemul,religia,cultura si pe toti cei ce devin impedimente in calea realizarii scopurilor noastre marunte.Zic marunte caci ideea de individualizare a fost prost inteleasa in contextul in care s-a revenit la o tema de meditatie a secolului 16 si care initial avea ca scop reintoarcerea la sine prin reforma religioasa.(distantarea de biserica care devenise mai mult un loc de socializare decat un lacas sacru;eliminarea icoanelor care nu facea decat sa umanizeze divinitatea)
Totul s-a denaturat in momentul in care ’’calitatea cu care iti traiesti singura viata’’ la care ai acces tu ca si muritor a fost data de lux,de luxul de a te simti protejat prin intermediul bunurilor materiale
In contextul istoric in care plasam actiunea este lesne de inteles de ce oamenilor le-a fost mai la-ndemana munca fizica in detrimentul celei care intretine psihicul, caci o buna parte din timp doar clasele privilegiate erau cele ce aveau acces la studiu.
Privati fiind de avantajele oferite de invatatura,toata bogatia lor, si singura pe care o cunosteau de fapt, era aceea materiala,cea perceptibila,confortul la care marea majoritate nu avusese acces niciodata.Astfel ca prin aceasta revolta a celor damnati de a-si mentine conditia inferioara din generatie in generatie si prin imboldul dat de acest proces de individualizare a luat nastere burghezul al carui singur scop era acela de a obtine, pe diverse cai, banii necesari pentru a-si oferi un statut sus-pus in societate,pentru a fi asemenea nobilului,numai ca lipsit de sangele albastru.O data cu revolutia industriala aceasta calitate data la inceput de esenta valorilor morale s-a transformat treptat(un punct de plecare ar fi ideologia protestanta) in dependenta de utilaje si ustensile,obiecte diverse folosite in scopuri si mai diverse,toate aparent capabile sa-ti usureze si imbunatateasca viata calitativ.Calitate prin cantitate.Se credea(si inca se crede probabil) ca prin multa munca poti sa-ti oferi luxul de a nu mai munci,fara sa realizeze cei mai putin norocosi ca daca nu aveau parte de o marire brusca si consistenta a capitalului nu vor fi facut decat sa ajunga sclavii obiectelor pe care le poseda,posesii pe care si le-au permis doar facand sacrificii si pentru care vor fi nevoiti sa continue sa munceasca intr-un ritm alert numai pentru a le intretine.
Si iata cum omul, scapand din sclavie, redevine slav din propria-i vointa.Si asta pentru ca nu ne putem opri din "vrut".
Sa nu uitam insa ca facem parte dintr-un tot unitar si ca elementul slab,bolnav, se raspandeste cu usurinta in intregul organism social.Astfel ca imbunatatirea lumii in care traim nu este posibila decat printr-o regenerare personala,printr-o purificare nu a trupului ci a constiintei de sine.Poate nu pare cea mai buna dintre realitatile posibile, dar cred ca este singura in care putem momentan sa fim,este realitatea nu aleasa de individ ci de noi toti prin fiecare alegere aparent nesemnificativa pe care o luam.Este o reactie in lant care a pornit din punctul X si care se deruleaza ciclic fara limite spatiale si temporale..punctul X fiind Big Bang-ul, Creatorul omnipotent si omniprezent reprezentat de D-zeu sau Diavol;alfa si omega;ying si yang;protoni si neutroni sau poate fi chiar constiinta de sine care a dat nastere personei si umbrei, iar universul nu-i decat un creier mai mare:))
Prin “fructul interzis” ne-a fost oferita cunoasterea,bucuria de a trai.Noi am ajuns insa ca prin cunostere sa expunem holograma marului intr-un muzeu.
Suntem sau nu sortiti autodistrugerii?
Asta depinde numai si numai de noi pentru ca putem alege intre a accepta orbeste un adevar ce ne e la-ndemana si ne ofera iluzia ca suntem ocrotiti de o fiinta divina care are un plan la fel de divin pentru fiecare om in parte,sau putem sa alegem sa orbecaim prin subconstient pana vom ajunge in punctul X si vom deschide usa ca sa vedem ca dincolo de ea nu se afla decat imaginea noastra reflectata intr-o oglinda.
Opera de arta nu este nicidecum maretia Universului si frumusetea naturii ci este modul in care ne zbatem intre agonie si extaz,iar valoarea este data tocmai de faptul ca asta ne face umani si ca noi habar nu avem de nimic.
Oricum esential este sa nu il inlocuim pe barbosul atotstiutor nici cu barbosul intelept ce practica alchimia si cu atat mai putin cu barbosul ochelarist care gandeste in sistem binar.Pentru ca adevarul s-ar putea sa fie “within ourselves”.
Dar orice alegere vom face ar trebui sa priviim rasaritul si apusul amintindu-ne importanta Soarelui fara de care nu am fi ajuns sa ne minunam de complexitatea Universului si a sinelui.
Noaptea sa ne odihninm trupul si mintea ca dimineata sa ne amintim ca suntem vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu