asa-mi canta mie fluturii din stomac. atunci cand timpul sta in loc.atunci cand ora nu e insecta si liniile drumului nu mai sunt paralele.dar ce te faci cu nimicul de dupa ?il impachetezi bine si il pui deoparte gandindu-te ca o sa te reculegi dupa ce dormi, dar somnul nu e somn ci agonie iar vocile tale se transforma in mii de voci care se dau in carusel si simti cum tot pamantul se invarte inchis in pleoape.

mai mare si mai adanc, mai fara valuri sau tarmuri.si-apoi drumul se-ngusteaza brusc si pici in hau si te tot duci ca si cum nu ar exista si altceva decat hau.si tu.sau ce a mai ramas din tine