hai sa ne detasam o clipa si sa privim totul din exterior, ca si cum ne-am uita la o tragi-comedie in care noi jucam rolurile principale.Hai sa aruncam o privire restrospectiva si apoi sa ne uitam la stadiul in care s-a ajuns in acest secol al fluxului informatiei si al globalizarii.Ei bine ?Ce vedem?Vedem statui cu trup de om.Vedem oameni care se studiaza pe ei insisi.Vedem ca tot ce se intampla in momentul de fata are ca scop aflarea unui alt "adevar" cu privire la natura umana.Ne vedem pe noi in tot si in toate.Oamenii..acesti mici dumnezei ce creaza necontenit vrute si nevrute.Fiinte confuze ce-si inventeaza scopuri marete.Prinsi in istorie si privind spre viitor.Cum va fi?Cum a fost?Va fi cum a mai fost?Va fi mai bine sau mai rau?Va invinge stiinta sau religia?Cine are dreptate si cine nu?Pe cine sustinem, cu cine ne identificam?Suntem unici, dar construiti dupa tipare.Vrem sa fim o mare familie, dar vrem sa ne pastram si culturile , creatiile noastre de veacuri.Modul in care am cazut cu totii de acord ca trebuie sa gandim si sa actionam.Imoral si ilegal.Traditii si superstitii.Ce e bine si ce e rau
sa recapitulam:
ne-am nascut(cum asa?pe noi insine?)
Am crescut.Am mers la scoala.Am inceput sa simpatizam si sa antipatizam.Am devenit rautaciosi cu cei diferiti fata de noi.Ne doream sa fim intr-un anume fel.Nu asa pur si simplu, ci sa ne jucam rolul vietii."Ce o sa te faci cand o sa fii mare?"Inca ne mai permiteam sa visam si ne doream sa fim ca aia de la televizior.Trebuia sa alegem sa reprezentam un tip uman si ne doream sa epatam.Sa fim amuzanti si "de gasca".Faceam liste de prieteni si ne mandream cu ele.Am crescut.A venit momentul sa fim testati riguros.Familia avea asteptari.Familia vroia la randul ei sa se mandreasca cu reusitele odraslei.Ne-am dezvoltat spiritul competitiv.Desi pt noi nu conta, familia continua sa ne compare cu "x" si "y"."x" era de rau...nu am fi vrut sub nicio forma sa fim "x" pentru ca pe "x" trebuia sa-l dispretuim."y" era target-ul.Dar era atat de greu sa-l imitam pe "y" incat am ajuns sa-l uram, stiind ca nu vom fi niciodata el.Incepeam sa intelegem ca totul are un pret.Inca nu stiam ce inseamna "dependenta de bani", pentru ca nu ne puneam probleme de genul.Avea Familia.Familia muncea pt banii aia, dar era ceva firesc.Adica..toata lumea muncea.Am crescut.Am continuat sa fim testati...se decidea viitorul nostru.La birou sau la sapa?Cu totii ne doream "la birou" pt ca asta insemna sa fii important.Sa contezi.Sa fii admirat si respectat."Ce o sa te faci cand o sa fii mare?" a fost inlocuit cu "la ce facultate dai?".Inca ne permiteam sa visam si ne doream sa fim ca aia pe care ii admira familia.Am crescut.Eram virgini si era o rusine.Sexul vindea.Sexul era important.La televizor toata lumea facea sex si noi continuam sa ne uitam la televizor.Incepeam sa intelegem cum sta treaba.Stiam ca trebuie sa o facem cu orice pret caci altfel ajungeam ca aia din filme de care se face misto.Am fi fost frustrati si anxiosi tot timpul.Cu cat am fi amanat mai mult cu atat mai greu ne-ar fi fost sa o facem pt ca ar fi fost o rusine din ce in ce mai mare.Am facut-o.Nu am inteles nimic, dar stiam ca e un must do.Am scapat de o grija, dar acum trebuia sa tinem cu dintii de cel de langa noi.Devenea al nostru si ca sa ramana al nostru trebuia sa continuam sa facem sex "cel putin de 3 ori pe saptamana" pt ca asta insemna sa ai o relatie sanatoasa.Dar nu eram tot timpul multumiti.Pentru asta aveam nevoie de prieteni care sa ne asculte si sa ne sustina mereu.Ni doream subiectivi si asteptam un feedback satisfacator.Il primeam si credeam mereu ca avem dreptate.Incepeam sa contam pt noi insine din ce in ce mai mult.Ego-ul capata proportii.Ego-ul parea sa plesneasca si nu ne mai incapeam in piele.Doream in continuare sa epatam.Deveneam cameleonici ca sa nu plictisim audienta.Ne luam o oglinda mare si ne puneam bine la punct, dar parca ne-am fi dorit sa aratam altfel.Sa aratam ca aia despre care toata lumea vorbeste.Ca aia pe care vrea sa o futa orice barbat, ca ala pe care nu poate sa-l aiba orice femeie.Investeam in artificii, dar nu ne iesea nicicum.Devenea frustrant.Ne vedeam urati si neinteresanti.Schimbam look-ul.Crescusem.Din punctul asta incepeam sa imbatranim si trebuia sa ne agitam sa punem totul la punct pt batraneturi.Stiam ca o sa avem nevoie de o pensie mare.Stiam ca trebuie sa facem alegerea corecta.Sa facem ceva "de viitor".Continuam sa studiem.Stiam ca nu e momentul sa ne gandim la insuratoare pentru ca inca mai construiam edificiul carierei.Cunosteam oameni noi, dar parca totul continua sa ne fie familiar.Purtam discutii de interes general si ne doream sa fim informati ca sa participam activ la discutii.Trebuia sa contam.Terminam facultatea si ne panicam.Nu stiam daca nu cumva ne-am pierdut 3 ani din viata invatand si memorand ceva care nu are nicio legatura cu noi.Nu mai aveam timp de pierdut.Imbatraneam.Trebuia sa ne grabim...sa ne dam licenta, pt ca fara nu s-ar fi putut(daca s-ar fi putut sa avem chiar doua diplome era perfect..da na..am fost prea lenesi).Regrete si din nou panica.Ce urma?Cum adica?Interviurile normal.Unii ajungeau unde credeau ca vor sa ajunga.Intr-o corporatie mare, bogata si frumos ambalata.Daca noi nu reuseam ne pica cerul in cap.Mai incercam.Eram disperati.Am fi facut orice numai sa simtim ca facem ceva, ca Familia sa stea linistita.Intr-un final ne angajam si rasuflam usurati.Ne comparam programul de munca si salariul.Ne umflam in pene.Seful nostru era un fel de "x" pe care il dispretuiam, dar nu conta de vreme ce eram platiti.Ne doream sa ne vindem scump pt ca totul in lume avea o valoare si acea valoare era masurata in bani.Dar evident ca il invidiam in continuare pe "y".Era mai implinit decat noi.Era avocat.Nici nu am fi presupus ca e la fel de nefericit ca si noi.Cum adica?Castiga mai mult.Unii aveau noroc, altii aveau pile.II invidiam si pe aia, desi pe fata noastra era paralizat un zambet fortat, ca sa nu lasam de inteles ca suntem vulnerabili.Si apoi?Apoi faceam pe dracu in patru sa ne luam un apartament.Criterii:zona, spatiu, confort.Un apartament pe masura noastra, dupa chipul si asemanarea noastra.Ne imprumutam si deveneam deveneam astfel sclavii banilor.Nu aveam de ales.Trebuia sa ne agitam in continuare sa ne pastram locul de munca si, de ce nu, sa avansam.Imbatraneam.Panica.Inca nu ne gasisem pereachea.Aia cu care faci copii ca sa fii sigur ca neamul tau va continua sa existe si sa conteze.Intr-un final rusuflam din nou usurati.Aveam verigheta pe deget, deci eram normali.Cetateni cu drepturi depline, integrati pana-n maduva oaselor in societate.Familia ne urmarea evolutia.Credeam ca am reusit, dar parca continuam sa fin nemultumiti de ceva..nici noi nu stiam exact de ce.Realizarile noastre starneau invidia altora mai putin norocosi, talentati, destepti si frumosi decat noi.Ne umflam din nou in pene desi l-am fi calcat in continuare in picioare pe "y".Faceam copii si credeam ca stim cum sa-i crestem.Doar citeam reviste si ne uitam la televizor.Ce ar fi putut sa fie atat de dificil.Nu trebuia decat sa urmam pasii prestabiliti.Copii cresteau si noi imbatraneam.Ne-am fi dorit sa avem mai mult, dar na...asta era situatia si trebuia sa o acceptam.Faceam parte din diverse grupuri si grupulete si statisticile ne incadrau in diverse categorii. Cu toate astea continuam sa fim unici si nimic nu conta mai mult decat noi insine.Imbatraneam si apelam din nou la artificii.Ne acopeream ridurile si ne imbracam dupa trend ca sa nu parem depasiti de vremuri.Tehnologia era prietenul noastru cel mai bun.Aveam electrocasnice de toate soiurile, scopul lor fiind sa ne usureze viata.Tineam garantiile intr-un sertar laolalta cu celalalte hartii si hartiute care ne controlau viata.Facturi, acte, documente care sa ateste faptul ca traim.Vedeam cum dupa cativa ani masina de spalat, in care am investit bani buni, se strica.Deveneam constienti de propria efemeritate.Ne panicam.Timpul incepea sa ne preseze.Cursa contracronometru.Copiii erau deja mari si singurul lucru care ne mai ramanea de facut era sa le urmarim evolutia si sa ne mandrim cu ei.Nu am fi putut accepta un esec.Pentru ce am mai fi trait atunci?Am fi ajuns de rasul lumii(impropriu spus "lumii"..mai exact a rudelor, vecinilor si a altor cunoscuti.)Eram posesorii a 2 sau 3 vicii, dar ne rusinam si mereu incercam sa ne lasam ca sa nu ne judece nimeni.Aveam o casa, o masina, o pensie acceptabila si copii mari care mergeau pe drumul nostru.Rasuflam usurati.Incepeam sa ne gandim la testament.Am fi vrut sa lasam o mostenire mare ca sa se minuneze vecinii.Faceam topuri de preferinte sa stim cui ii lasam ce.Priveam in urma si parca totul parea desprins dintr-un film.Parea sa fie povestea altcuiva.Eram batrani si sleiti de puteri.Copii nu ne mai vizitau asa de des pentru ca aveau si ei vietile lor.Cata impertinenta.Cand te gandesti ca i-am crescut si am avut grija de ei, ca mai apoi sa ne rasplateasca cu aceasi moneda.Si noi i-am sters pe ei la fund.Si noi i-am intretinut.Eram singuri si asteptam sfarsitul.Eram speriati si il cautam pe Dumnezeu.Recapitulam.Am fost niste oameni buni?Sau nu?Am avut mereu dreptate?Am gresit fata de cineva?Niciun raspuns.Cel de langa noi, cu care pusesem bazele familiei(un fel de asociat) parea sa fie nimic altceva decat un strain.Ne plangeam ca au trecut atatia ani si inca nu reusise sa ne cunoasca.Ne-am privit in oglinda.Nu ne-am recunoscut nici pe noi.Eram batrani si uzati.Stiam ca nu o mai ducem multa vreme si garantia expirase inca de la primul rid.Muream si nu ne pasa.Oricum nu mai ramasese nimic de facut.Nepotii?Aveam incredere in copii ca vor avea grija sa-i duca pe acelasi drum.Drumul.Am ajuns la capatul lui.Nimic spectaculos.Fara artificii, fara jocuri de lumini.Am deschis usa si am mai privit o data in urma.Nimic spectaculos, fara artificii fara jocuri de lumini.Inainte sa pasim afara ne-am intreabat cum ar fi fost daca am fi ajuns ca aia de la televizor, fara sa presupunem o clipa ca si ei erau la fel de nefericiti.Cum adica?Ei aveau parte de artificii, de jocuri de lumini.Am rasuflat usurati, sau cel putin asa am vrut sa credem.Nici in ultimul moment nu vroiam sa acceptam ca in tot timpul asta nu faceam decat sa oftam.Incotro?Acum putem sa ne relaxam in Rai...concediul etern.Sa speram ca pun si umbrelute la cocktail.
...si in tot timpul asta sefii de stat arunca cu bombe dintr-o parte-n alta.Ca na.Avem un drum de pastrat, culturi de conservat si valori de salvat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu