De ce suntem capabili?

 In Panduri, unde am stat anul trecut, apreciam grosimea peretilor si faptul ca geamurile erau amplasate atat de sus incat nu vedeam nimic altceva decat cerul.Iar usa era un rabbit hole in care ma retregeam, stiind ca sunt "acasa" intr-un alt sens al cuvantului:).

Cand am ajuns prima oara aici eram absolut fascinata de faptul ca pe vizor vad strada si oamenii, iar pe geam vad din nou cerul, dintr-o alta perspectiva...inclinata.Avantajul, cand stai la mansarda este ca desi auzi constant vocile trecatorilor, masini mici,tiruri sau motoare, caini si alte vietati, contactul ramane unul indirect pentru ca nu poti stabili un contact vizual cu nimic din ce-i in exterior..Iti poti doar imagina, dar esti oarecum rupt de realitatea "reala".Mi-am petrecut mult timp in casa, in general imi petrec mult timp in casa pentru ca afara este mereu ceva ce ma nemultumeste.Niciodata nu am stiut ce e mai exact.

   Am crescut crezand in povesti.Nu crezand in sensul de  le lua ca pe niste adevaruri incontestabile.Adica stiam si la 3 ani ca barbatul imbracat caraghios care statea in fata mea era nimeni altul decat tatal meu.Nu am crescut crezand ca Mos Craciun, Barza, Iepurele de Paste sau chiar D-zeu ar exista cu adevarat.

Dar atunci cand nu existau raspunsuri inventam eu unele.Astea era povestile in care credeam.Imagini, cuvinte, versuri, legende, adunate intr-un puzzle mare creat de mine. Si astfel lumea din jurul meu incepea sa prinda contur.Reinventam lumea in care traiam pentru ca niciodata nu eram multumita de ceea ce mi se releva.

De asemenea nu mi-a placut niciodata sa invat.Mi-a placut in schimb sa descopar.Iar acum cand fluxul informatiei este aproape nelimitat observ cu stupoare cum oamenii nici macar nu isi mai permit luxul de a invata pentru ca nu mai este timp de asa ceva.Viteza cu care schimbarile survenite la nivel mental, social, colectiv or individual afecteaza perceptia este absolut incredibila.Nu mai e timp de specializari in niciun domeniu.Lumea din jurul nostru se schimba si trebuie sa tinem pasul cu ea, caci valorile si modul nostru de a ne organiza vietile devin invechite, daca nu chiar ridicole.

Psihanaliza dezvoltata de Freud a fost initial folosita pentru a manipula masele, asemenea marilor religii.Oamenii, a trebuit sa fie mereu tinuti in frau pentru ca erau si inca par sa fie incapabili de autoguvernare.Insa...de ceva vreme incoace religiile si mai exact vechiile mituri abandonate si mai apoi uitate pe rafturi prafuite, revin in vietile noastre pentru a facilita aceasta auto-psihanaliza care pare sa capete amploare printre oameni, printre oamenii nemultumiti de acel ceva pe care nu-l pot inca numi.

Dupa un secol de ateizare in randul intelectualilor se naste un nou val de spiritualitate la nivel global.Si zic global pentru ca s-a ajuns sa fie inglobate la propriu religiile, culturile, filosofiile, traditiile practicate de veacuri pe tot cuprinsul mamei terra:).Chit ca-i vorba de fatidica data 21 decembrie 2012, de New Order si alte teorii ale conspiratiei(cu toate ca New Order a devenit intre timp realitate),de criza economica sau de frica unui al treilea razboi mondial oamenii incep sa simta o agitatie launtrica, incep sa-si puna intrebari si sa se lupte cu proprii demoni.Oamenii incep sa creada ca ei sunt unicii responsabili si ca numai prin ei se poate schimba ceva.Nimic nou sub soare...asta incercau sa ne-o spuna si existentialistii de ceva vreme, insa e lesne de inteles de ce intr-un secol atat de turbulent ca sec. 20 nimeni nu avea timp, capacitatea de intelegere ori dorinta de a intelege niste nonsenuri exprimate prin arta, filosofie si literatura.

  Ceea ce se intampla in momentul de fata poarta si un nume si mai exact New Age.Aflasem de New Age pe la 13,14 ani, dar atunci nu intelegeam decat ca's a bunch of hippies care abereaza frumos despre Univers, conexiuni, natura si asa mai departe.Nu vedeam New Age-ul ca pe un tot cuprinzator.Il incadram in categoria religiilor si nimic mai mult.Ei bine se pare ca acest New Age este chiar un mod de viata.O filosofie, un mod de organizare sociala inedit, o religie a religiilor si ca oamenii tind sa adere la aceasta era noua fara sa li se spuna ce trebuie, cum trebuie si de ce trebuie.Este un proces care desfasoara ,asa cum este si firesc, treptat si asta pentru ca oamenii par sa se fi saturat de lideri de orice fel, mai ales de asa zisii lideri spirituali.

 Cert este ca ne temem in continuare.De nou, de neant, de lipsa dovezilor stiintifice, de ceea ce ne rezerva viitorul, de oamemni si de noi insine.Zilele trecute m-am surpins pe mine umbland prin casa, speriata, cu un cutit in mana.Eram singura si auzisem  un zgomot ciudat.Evident ca primul gand a fost "oare am incuiat usa?" asa ca am iesit din camera cu venele zavcnidu-mi in tample ca sa ma asigur ca nu a intrat "necunoscutul" in cusca mea.Apoi m-am oprit si am bufnit intr-un ras isteric.Nu mai puteam sa inteleg nimic.Nu puteam sa inteleg cum unui om poate sa-i fie atat de frica de un alt om.Nu imi era mai degraba frica de proprii demoni si de imaginatia-mi bolnava care inventa diverse scenarii ingrozitoare in care urma sa fiu omorata, violata, torturata sodomizata, ciopartita etc...?In fond si la urma urmei luasem in mana un cutit, pregatita fiind sa-mi ciopartesc la randul meu adversarul pentru a evita sa las acele scenarii sa devina realitate.Si daca la randul lui, un hot ratacit s-ar fi inarmat cu un cutit pentru a scapa de o eventuala amenintare venita din partea proprietarului?Caci cea mai "normala" reactie este sa spui "suna la politie!! acum" in timp ce-ti ti indreptat cutitul inspre infractor.De ce sa nu il intrebam "ce anume doresti?"..."televizorul?foarte bine, oricum as fi vrut sa scap de el...hai sa te ajut sa-l cari pana la masina".nu are fi foarte cul?:))

Bucurestiul pe timp de furtuna mi s-a dezvaluit gol si infricosat de ceea ce nu poate fi nicicum controlat.Un vant care sufla cu bestialitate nu poate fi amenintat cu un cutit.Am vazut atunci un bucuresti cu chip uman, vulnerabil, dornic de a fi in siguranta, de a fi protejat si ajutat de o forta supranaturala ca sa faca vantul sa inceteze, copacii sa-si incordeze radacinile si apele sa se scurga in canale, lacuri si rauri.Brusc, bucurestiul incetase sa mai fie a adunatura de betoane,plastic si rugina.Era o casa.Casa a milioane de oameni.

si ma gandeam asa...la cate ar putea crea oamenii astia daca si-ar pune mintea si mainile la contributie.

sa fie oare adevarat ca noi cream realitatea in care traim?suntem oare prinsi intr-o dimensiune care poarta numele de timp?chiar avem de ales intre new order sau new age?this is complete madness..dar intre timp..

sa intram pret de cateva minute in Templul Umanitatii

cei care au realizat a "opta minune a lumii" nu erau nici arhitecti, nici ingineri..nu erau nici macar artisti.

este practic facut de noi, de noi toti.

Au reusit sa construiasca mai apoi o ditamai comunitatea, cu propria constitutie, propria moneda si Universitate.

Interesata fiind de societatile alternative am vrut sa aflu mai multe detalii.Creanga le-a gasit:)iar printre ele erau si pareri pro si contra.
Cei care sunt contra sustin ca oamenii astia sunt brain-washed(si daca ar fi asa...in fond si la urma urmei cine naiba nu e) si ca fondatorul 
comunitatii e un dictator( a absurd de vreme ce poti pleca oricand de acolo).
Plus ca multi se legau de faptul ca nu aveau autorizatie atunci cand au inceput constructia:)).really now.
they are evil because they didn't get permission from the mayor.buhuhuhu

Oricum cel mai interesant este faptul ca toata lumea de acolo este constienta ca asta este un "experiment social"
menit sa gasesca solutii pentru comunitatile viitorului.Numai ca ei nu fac parte dintr-un exepriment ca niste cobai.
Ei la randul lor experimenteaza.ei la randul lor vor sa inteleaga ce anume functioneaza si ce nu intr-o comunitateEvident ca s-ar putea
sa esueze sau poate au esuat deja si nu vor sa ne spuna:))
.sau, s-ar putea sa le iasa..asta ar fi adevaratul miracol...zic.

pentru cei interesti...sunt destule clipuri pe youtube.si sunt muulte alte comunitati de genul:).just check them out.


ps:1;25..ce amuzant.cand scriam treaba asta chiar ma luam in serios.cred ca m-am uitat prea mult la spiralele din monitor.zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz
sau poate am fost posedata de spiritul lui Oreste:))