sooo....
(adolescenta neinteleasa):))
where the hell do i belong if i'm not really into something ?
i like 70's music and hippies but i'm not a pacifist and i also listen to punk without being an anarchist
i respect rockers(because 70% of them are really smart and open minded people) but i despide the way they are wasting their lives
i have some neo-nazi beliefs but i don't approve the idea of genocid
i love jazz but sometimes it really bores me
i hate technology but i use it(for example..i wrote a blog on a web page:))..duuh
i believe in conspiracy theory but i'm not paranoid and i don't really give a damn
i'm not afraid of death and i respect the idea of suicide but i also love life shitty as it is sometimes and i would never commit suicide
i hate religions though i'm kind of spiritual
i love the idea of freedom but i'm also aware that freedom doesn't really exist
i hate people who depend on something but i'm an addict myself
i would really enjoy killing all the pedophiles in the world but in fact i'm into elder guys myslef
i like to learn and i'm a good student but i detest the educational system
i would like to be a psychiatrist but sometimes i think that the patient posture would fit me better
i write but i don't enjoy reading poetry
(frustrari and shit)I
"as vrea sa ma pot lipsi de cuvinte caci prin ele nu pot exprima nici macar o infima particica din ceea ce simt..as vrea sa pot crea poezie cu pensula sau sa-mi imortalizez sentimentele pt a le expune in fata celor dornici sa ma cunoasca.
sa-mi pot umple golul launtric cu muzica iar gandurile-mi sa poata dansa ca intr-un stravechi ritual samanic..as vrea sa musc din luna si sa imi pot face colier din minute.
as vrea sa am o cutie in care sa-mi pastrez toate amintirile vii si intacte pt a putea sa retraiesc in fiecare zi clipe din trecut.... sa pot auzi constant pe fundal un ticait care sa-mi reaminteasca faptul ca nu timpul este cel care trece ci el doar masoara trecerea mea si distanta parcursa pe ceea ce numim noi intr-un mod prostesc "linia vietii"(ah...cat de simplu ar fi fost totul daca era vorba doar de o linie dreapta de la care sa nu ne abatem deloc)...as vrea sa pot pretui mai mult prezentul fara sa-l mai raportez la nimic din trecut si sa-mi maresc linia orizontului cu o bucata de carbune.
mai vreau sa pot picta chipuri iar apoi sa le dau viata si sa adun toate sunetele existente intr-o singura compozitie...cantecul vietii...care incepe si se termina...dar pe care il poti da oricand pe reapeat.
as vrea sa-i pot spune vantului sa taca atunci cand imi vorbeste despre el..si as vrea sa pot iubi cu aceasi intensitate cu care urasc.
vreau sa fiu superficiala..vreau sa cred in Dumnezeu si sa merg duminica la slujba.
timp si muzica...a-ti ocupa timpul creand muzica din absolut orice...pt ca orice film are nevoie de un soundtrack nu?numai in cazul in care filmul ar fi mut...sau noi nu am mai fi atat de orbi.
(frustrari and shit) part II
"viata este prea scurta ca sa ne putem permite sa tindem spre perfectiune...prea scurta ca sa ne-o dedicam cautarii conceptului de "fericire"...prea scurta sa visam,sa rememoram,sa ne lasam invinsi...prea scurta ca sa ne permitem sa traim in trecut...sa ne lasam constransi si manipulati...sa suferim..sa avem incredere si sa fim dezamagiti...prea scurta sa invatam,sa vedem,sa cunoastem atat cat ar trebui...prea scurta ca sa ajungem sa ne cunoastem mai intai pe noi ca apoi sa-i putem intelege si pe restul...sa ne plangem si sa judecam...sa ii blamam pe altii pentru actiunile noastre...sa ne dorim dar sa nu facem nimic in privinta astasa...sa credem ca va fi din nou ca la inceput in loc sa cream noi un nou inceput...sa ne abtinem atunci cand simtim nevoia sa ne exteriorizam: sa urlam,sa spargem,sa plangem...asa ca fiecare ar trebui sa se opreasca pt o clipa in loc...sa planga pana simte ca nu mai are lacrimi ca apoi sa se grabeasca sa-si traiasca viata pt ca e a naibii de scurta!"
Rahat cosmic
"societatea care ne aduce in pragul nebuniei...crima comisa de societatea in care traim supranumita sunicidere.nimeni nu o afce de dragul de a o face...mereu e ceva ce-l impinge inspre o masura atat de drastica.
azi ne bucuram de lucrurile marunte...atat de marunte incat in alte momente nu le-am remarca nici daca ne-am stradui...uite o frunza galbena pe bordura...ce forma caraghioasa are norul ala...ce frumos a zambit acel copil cand a trecut pe langa catelul ala mic si fluffy...ce creaturi frumoase...
sau momente in care simti in stomac un gol atat de mare incat crezi ca te va inghiti si vei disparea subit in propriul tau interior.momente in acre iti dai seama ca nici macar cel mai frumos moment din viata ta nu e nepretuit pentru exista mult mai multa suferinta decat fericire...cate lacrimi,cate povesti...fiecare cu romanul lui.
cateodata nimic nu pare sa aiba sens,iar noi o infima particica dintr-un mare rahat cosmic."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu