Doar strada mai asculta in asta toamna rece
Cum trupu-ti putrezeste si inima iti tace
Doar cerul mai priveste si te imbratiseaza
Acum in ultim ceas c-apoi sa dormi in pace.
Si simt miros de iarna in palma ta batrana,
Iar ochiul stang ti-e stanca de granit
Si-ti strang trupul sub pleoape sa plang a ta ruina,
Iar tu-ti doresti nicicand sa nu te fi iubit.
Caci eu inspir suflarea din tot ce ma-nconjoara
Si-apoi expir doar moarte prin fiecare por
Si tot ce-ating blestem sa piara pe vecie
Caci prin iubirea-mi crunta sufoc pana omor.
Si iti sarut obrajii brazdati de timp si ura,
Esti palid si te doare atunci cand te ating...
Ti-am sarutat si ochii sa nu mai poti privi
Cum langa tine plang si-n chinuri cum ma sting.
Cascade muritoare mi-au imbaiat pacatul
Si stancile-am scaldat in lacrimi otravite
Sa vad apoi cum cerul se-ntuneca si urla
Cantandu-mi tragedia prin tunete cumplite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu