Colectionarul

       Fiecare om devine pe parcursul vietii un soi aparte de colectionar .Diferenta este ca unii o fac in mod constient si implicit mai mult sau mai putin organizat,actul in sine slujiind unui scop precis in timp ce altii aduna momente in instantanee, obiecte,citate,portrete si forme,siluete  si  sunete,tonuri si glasuri,cantece si poeme sau pur si simplu in amintiri ce-si pastreaza autenicitatea prin rememorare.Viata in sine reprezinta o colectie nepretuita de amintiri.Unii dintre noi aleg sa impartaseasca aceste trairi prin diverse forme de manifestare artistica in timp ce altii,mai putin talentati sau mai putin dornici de afirmare isi pastreaza din pacate propria “colectie de experiente”  pana in punctul in care aceasta isi pierde orice semnificatie.

   Astfel si  artistul poate fi considerat colectionar,caci prin simpla concretizare a ideilor se transpune pe sine in simboluri materializandu-si  propriul univers creativ.Numai ca actul creator care se cere a fi contemplat  este damnat inca de la inceput sa nu prinda radacini ,caci valoarea sa poate fi data numai de catre receptor,iar pentru a deveni cu adevarat  ‘opera de arta’ trebuie sa transmita “acel ceva” nu numai creatorului.

Pana si caracteristica tipic umana de a cauta permanent sentimentul de fericire, dependenta noastra a tuturor de afectiune si dorinta de a ne inconjura mereu de ceea ce ne induce senzatii de beatitudine se aseamana foarte  mult cu nevoia colectionarului de a achizitiona in permanenta obiecte de arta a caror valoare si frumusete estetica consta in mod special in compatibilitatea colectionarului cu viziunea artistului,in puterea mesajului transmis si nu in ultimul rand in intensitatea resimtita la nivel senzorial si/sau auditiv.

Insa daca m-as opri la aceasta comparatie as da dovada de naivitate,o naivitate inocenta as putea spune daca nu chiar superficialitate.Adica m-as opri in a vedea,intelege si analiza fenomenul numai dintr-o perspectiva limitata si infrumusetata de propria mea nevoie de frumos.Insa traim intr-o lume complexa,iar aceasta complexitate este data tocmai de diversitate,de diferentele colosale care apar intre tipurile umane,atat intre modurile noastre de a percepe lumea in care traim cat si in incapacitatea nostra de a intelege acele lucruri la care nu am avut niciodata acces,acele nevoi care pot parea absurde atata timp cat nu au fost si nici nu putem concepe ca vor fi vreodata si nevoile noastre.

Fapt pentru care nu se poate vorbi despre colectionar etichetandu-l dupa aparente si insusindu-i o serie de caracteristici ce-l pot  incarda cu usurinta intr-o tipologie anume.Cel ce se autodefineste ca fiind colectionar practic recunoaste in mod indirect  ca are o slabiciune,o nevoie acuta de permanentizare,de a-si oferi o siguranta  printr-un gest aparent nesemnificativ ce poate fi foarte usor confundat cu hobby-ul.Din punctul meu de vedere aceasta este una dintre trasaturile pe care toti colectionarii o impartasesc  indiferent de scop.Insa,problema devine mai serioasa  in momentul in care acest obicei se transforma in dependenta,in obsesie sau pur si simplu obisnuinta si nu mai poate oferi acea satisfactie pura prin simplitatea ei de a putea crea o portita de scapare dintr-o realitate de cele mai multe ori nesatisfacatoare.De aceea motivele pentru care anumiti oameni ajung sa adune componente dintr-o gama atat de larga de creatii sunt in numar nedefinit si in cele mai multe cazuri nu corespund cu explicatiile date de ei atunci cand sunt intrebati “de ce?”.Este totusi un subiect sensibil,o invadare a intimitatii  si exista si cazuri in care nici macar colectionarul insusi nu cunoaste adevarata natura a acestei nevoi.

                        

    Se stie insa ca un colectionar  adevarat are doua pasiuni majore: tema aleasa si grija de a o intretine.

Odata scopul fixat, apare obsesia numarului obiectelor, dar ceea ce conteaza pentru colectionarul de clasa, este piesa rara. Insa o data cu aceste aspecte intrevine un prim factor negativ care va duce inevitabil la modificari de comportament.Si mai exact un simt crescand al proprietatii.Un simt ascutit care il va face pe colectionar sa nu aiba tihna pana in momentul in care colectia sa nu va capata proportiile dorite si il va impinge de asemenea inspre un comportament conflictual nascut din dorinta de a obtine ceea ce el considera sau pur si simplu este unanim acceptat drept “obiect de valoare”.Un alt risc consta in modul in care ajung sa se raporteze la alti colectionari, privindu-i  mai degraba ca pe niste potentiali rivali decat ca pe niste indivizi care  impartasesc aceleasi pasiuni.Chiar daca pana si cel mai impatimit colectionar si devorator de arta va capata acest tip de comportament tipic capitalistului de azi si de ieri,exista insa si genul de colectionar ce-si va exprima franc si fara remuscari rolul pe care il joaca in acest peisaj in care domneste  haosul invaluit intr-o aura paradisiaca.Acest tip de colectionar  chiar de va incerca sa ascunda adevarul va fi usor tradat de adevarata sa natura in care singurul  interes consta in a face afaceri,a cumpara tot ceea ce crede ca este la “moda” ca apoi sa revanda imediat ce poate sa obtina un profit multumitor.

Gustul se manifesta rar in aceste cazuri si nu prea se pune problema vreunui  atasament fata de obiect caci acestia trebuie sa fie mereu dispusi sa-si stirbeasca colectia pentru suma potrivita.

Daca  luam ca exemplu tablourile:profanul va face aprecieri definitive  si doar de suprafata. "Nicio persoana, scrie Pierre Cabanne, nu este capabila, daca nu are educatia necesara, de a vedea ceea ce priveste si cu atat mai putin de a judeca, atunci cand are norocul de a vedea."Asta nu inseamna insa ca doar  acest tip de colectionar se va deda la actiuni mojice in urmarirea satisfacerii imediate a scopului.Daca el va fi motivat de dorinta de inavutire  prin intermediul banilor ,atunci din motive asemanatoare si posesorul unui ochi critic si al unui gust estetic rafinat va fi dispus sa faca diverse compromisuri din dorinta de a-si imbogati propria colectie.

De-a lungul istoriei singura recompensa de care s-au putut bucura mai toti colectionarii a fost aceea de a putea captura timpul intr-un spatiu limitat,de a putea da culoare si contur unor epoci de mult apuse care riscau sa fie uitate fara de aceste marturii coplestitoare ale trecutului.

Aceasta  indeletnicire ce le oferea in sec XVI delectarea membrilor familiei privilegiate De Medici a capatat proportii o data cu ceea ce numim “cercetarea spiritului renascentist” si curiozitatea seculara cu privire la lumea in care traim.La scurt timp dupa, colectionarul  a incetat sa se mai rezume doar la carti si opere de arta  trecand treptat la toate celelalte obiecte,vietati sau izvoare istorice de o anumita valoare.De la cranii la fluturi,tot ceea ce starnea interesul individului devenea un potential obiect de studiu si o piesa importanta in  marele puzzle realizat prin  colectie.

     Cel ce a pus in discutie acest obicei  s-a intors la radacini in ideea ca etapele initiale ale dezvoltarii impulsului sexual in copilarie sunt responsabile pentru acest tip de manifestare.. Freud insusi era  un colectionar obsedat, interesat mai mult de acumulare decat de frumusete.  Obsesionala era spre exemplu  pasiunea lui pentru antichitati. Statuetele antice din cabinetul de la Londra erau atat de îngramadite pe etajere si pe birou, încat era imposibil sa le apreciezi ca obiecte estetice în sine.

    Pe de alta parte Jung isi explica acest comportament prin intermediul arhetipurilor,al simbolurilor universale ce-si au locul in subconstientul colectiv. 

   Cert este ca pentru unii impulsul de a colectiona poate sa devina foarte usor un act autodistructiv care va duce la neglijare,la o modificare a listei de prioritati,la excese si masuri drastice.

In lipsa cunoasterii  factorului declansator, colectionarul nu este tocmai o carte deschisa,caci in spatele pasiunii sale se poate afla o umbra a trecutului,un eveniment decisiv,o trauma sau pur si simplu trairea unei incertitudini coplesitoare.Unuii traiesc prin asta cu iluzia controlului,altii reusesc ca prin consumul de frumos artistic sa traiasca cu iluzia frumosului general,pentru unii este mijloc de refulare,or de intarire a spiritului competitiv.Unii vor sa salveze operele de la pieire,altii sa vegheze asupra lor.Pentru o parte dintre ei nu este decat un alt mijloc de a produce bani,in timp ce pentru o alta parte este o modalitate de a urca pe scara sociala,de a adopta o atitudine sofisticata.Insa chit ca este investitie sau placere,slujba sau pur si simplu o modalitate de a-si umple timpul liber, colectionarii sunt si vor ramane un element de baza in cladirea,conservarea si promovarea valorilor unei culture caci vor reusi sa surprinda cu ajutorul “pieselor de puzzle” esenta fiecarui moment important din istoria unui popor.