Aparitie si aparenta,realitatea pixelata si rugaciunea inlocuita de “click”
Dintotdeauna ne-a fost teama de ceea ce nu am inteles si mereu am ales sa respingem tot ceea ce nu e "pe limba noastra".Cei ce cred in divinitate si cartea sfanta incearca sa ironizeze stiinta,considerand-o o blasfemie la adresa Dumnezeului lor.Mai sunt si cei ce inteleg importanta stiintei,dar care in momentele de rascruce isi indreapta privirea inspre cer si-si impreuneaza automat mainile in semn de rugaciune.La polul opus sunt ateii inversunati ce cred doar in stiinta si in faptul ca orice miracol poate fi explicat logic,iar cei din urma,agnosticii,care aparent sunt si cei mai confuzi, incearca sa gaseasca un echilibru intre cele doua,urmarind increzatori progresul stiintei,dar in acelasi timp isi pastreaza si latura spirituala pe care evita totusi sa o incadreze intr-o religie sau cult ea fiind mai mult un cumul de simboluri.Cert e ca aceste credinte atat de diverse si poate chiar absurde in cele mai multe cazuri continua sa ne imparta in tabere diferite si sa amplifice vesnicul conflict dintre culturi,generatii,indivizi.Credintele noastre sunt atat de natura teoretica cat si practica ,dar nu isi au radacinile numai in marile religii sau in stiinta.In ziua de azi,intr-o lume capitalista,o lume "a tuturor posibilitatilor" pana si credinta este de vanzare.In momentul de fata ne confruntam cu fel si fel de teorii si "fapte dovedite"cusute cu ata alba,teorii bazate pe zvonuri, legende urbane,conspiratii,paranormal,prostitutie mediatica si extinse printr-o propaganda violenta dupa ce sunt infrumusetate si ambalate pe banda rulanta ca apoi sa fie aruncate direct in poala consumatorilor de senzational sub forma de produse indispensabile,incredibile dar adevarate,si mai mult sau mai putin "nepretuite". asta in functie de cerere si oferta si de numele,firma,renumele "propovaduitorului".
Paradoxul secolului 21 consta tocmai in acest progres de nestavilit al tehnologiei ce duce treptat dar necontenit inspre o involutie a mintii umane si asta datorita faptului ca prin intermediul lumii digitale se pot deja crea realitati virtuale ce fac ca diferenta dintre aparitie si aparenta sa nu mai fie sesizabila. Scepticismul exprimat inainte sub forma “nu cred pana nu vad” incepe sa-si piarda sensul acum cand imposibilul devine posibil in format digital.Desi putem “calatori” prin Universul observabil este complet absurd faptul ca putem la fel de usor sa credem in miracole editate in photoshop.Iar aceasta problema nu se rezuma strict la mintile limitate care nu pun la indoiala nimic din ce pare sa fie real ci la noi toti,internauti si telespectatori,consumatori si privitori.Si asta pentru ca am ajuns sa vindem reprezentari distorsionate ale realitatii noastre obsedati fiind de perfectionarea lucrurilor care in mod firesc sunt si ar trebui sa ramana imperfecte.Iar acest fenomen cred ca isi are radacinile in vesnica aroganta tipica omului de a se fi considerat mereu axis mundi,scopul creatiei si insusi fiul Creatorului,misionar,invatator,trimisul Domnului pe Pamant. Insa pana nu demult complexul de inferioritate fata de puterea divina se manifesta la toti indivizii facandu-i vulnerabili si constienti de imperfectiunea mostenita prin pacatul originar.In schimb acum ca ne-am trezit brusc dintr-un somn adanc si am realizat ca suntem singuri si ca destinul nu e decat o serie nesfarsita de alegeri si nicidecum un scenariu prestabilit intr-un plan divin am ajuns sa ne insusim mai mult ca niciodata rolul de creatori.Inainte arta era o imitatie care parea chiar sa intreaca frumusetea estetica a insasi naturii,dar niciodata nu depasea statutul de aparenta.Insa in zilele noastre digitalul a ajuns nu numai sa intreaca in posibilitati realitatea perceptibila dar sa o si eclipseaze facandu-ne sa fim din ce in ce mai putin multumiti de ea si din ce in ce mai dornici sa ne cream o realitate proprie,una virtuala care poate fi modificata printr-un simplu click.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu